Îmi place să cred că spațiile comerciale din Aeroportul Otopeni sunt un fel de unicorni la care aspiră politicienii care fură cu două mâini fără să-i ancheteze cineva vreodată.
E acolo un paradis al adaosului comercial și știu că nu e nimic nou în asta, în afară de nervii mei, întinși la maximum cu ocazia fiecărui zbor. Și nici măcar nu-mi dau seama dacă nervii sunt provocați de comercianții jepcari, care umflă prețurile la limita nesimțirii, ca să-și scoată probabil pârleala și atenția dată ca să poată pune mâna pe spații, ori de toți proștii planetei care consumă în acele spații.
Localurile din aeroport sunt un fel de fază finală a olimpiadei de prostie. Trebuie să fii prost grămadă, să dai teste de imbecilitate și să le pici cu brio, să demonstrezi cu acte că ești trăncălău, iar abia apoi să poți bea o cafea pishwasser cu 5 euro. Sau să dai 24 de lei pe o merdenea. 24!!! Băbăiete, înțeleg să te fure la vin și parfumuri, că toate „duty free”-urile sunt o japcă totală, cu prețuri mai mari decât în magazinele de lux, dar până și la merdenele?
Totuși, unde tragem linie, unde ne revoltăm pe ce fac măgarii ăștia în aeroport? Da, știu, piață liberă, nu-i prost cine cere, e prost cine dă și toate astea, însă pare că am mers prea departe cu furtul în locul ăsta de tranzit. Nu cred că există aeroport în toată Europa unde adaosul comercial să fie la nivelul celui practicat în Otopeni. Da, te aștepți să fie ceva mai scump, dar nu de 3, 4 sau 5 ori mai scump.
Nu știu, poate că nu putem legaliza lucrurile și să oprim furtul de acolo. Oricum, legea e prea puțin pentru ce se întâmplă în Henri Coandă. „Comercianții” ăia merită bătuți cu căciula udă. Și-n căciulă, două cărămizi.