Pe drumurile Bulgariei nu e nimeni. Soarele încinge asfaltul şi cărăbuşii uscaţi, apoi rumeneşte caroseria unui Jiguli ruginit şi abandonat. Pe panglica de bitum topit care frige la tălpi, umblă ţopăind guşterii şi aricii. Din cer te pîndesc hultanii, din crîngul ţepos de pe margine simţi privirea bursucului, a vulpii, a dihorului. Uneori chiar vezi această privire sticlind în ochii holbaţi ai animalului strivit pe carosabil. Ai zice că viaţa inteligentă stă ascunsă în maşinile cu număr de România, însă ai greşi.
Românii cad ca muştele în capcana întinsă de poliţia bulgară, deşi ştiu cu toţii, încă din secolul trecut, că acest pericol nu a fost eradicat. Poliţia bulgară e reprezentată de acea categorie a rakeţilor care a convenit sa opereze costumată într-o uniformă plătită de stat. Ea stă ascunsă în boscheţii care năpădesc marginea şoselei şi aşteaptă. E atît de bine camuflată, încît nici cameleonul de Madagascar n-ar putea-o recunoaşte dacă i s-ar tîrî direct pe caschetă. Singurul ajutor ar putea veni de la flashurile maşinilor care vin pe contrasens, dar ele nu vin niciodată, fiindcă Bulgaria e o ţară fără locuitori. E cu totul lipsit de sens să încerci să eviţi poliţia bulgară. Indicatoarele care limitează viteza la 10 km pe oră în locuri unde tu ai merge cu 180 nu trebuie luate în serios. Chiar dacă mergi cu 5 la oră, poliţistul bulgar ţîşneşte dintre crăci, te trage pe dreapta şi-ţi arată, pe ecranul unui fierbător de ceai, cei 135 de km cu care goneai. "Problem, radar, vites" se cheamă infracţiunea, care atrage o pedeapsă "ofiţialnaia" de "dva sto leva", adică două sute. Două sute de leva fac, la cursul străzii, vreo sută de euro şi, în timp ce poliţistul bulgar pleacă cu actele tale la maşina colegului, adăpostită şi ea în jungla din şanţ, nu uită să-ţi arunce peste umăr că hîrtiile rămîn la el pînă cînd suma e plătită în cel mai îndepărtat oraş bulgăresc, la un oficiu poştal care s-a închis deja sau care nu deschide azi.
Cum te aperi? Simplu. Mai întîi, uită că există interdicţii de viteză şi poliţişti bulgari. N-are niciun rost să mergi încet cîtă vreme vei fi oprit oricum. Asigură-te că ai zece bancnote de cîte 5 euro la îndemînă, nu mai mult de două în acelaşi buzunar. Cînd bulgarul sare din mărăcini şi-ţi face semn să opreşti, trage pe dreapta, dar nu coborî din maşină. Coboară doar geamul, zîmbeşte-i ca şi cînd ţi-ar fi prieten bun, zi "dobărden" şi întinde-i mîna cu un firesc irezistibil. Nu-l lăsa să vorbească, întreabă-l repede în ce direcţie e Sofia, Pleven, Stara Zagora sau orice alt nume bulgăresc îţi trece prin cap, iar în timpul ăsta vîră-i sub nas paşaportul cu prima bancnotă de 5 euro la interior. Nu-l scăpa din ochi nicio clipă: îţi va fi de folos să observi, pe faţa lui transpirată, evoluţia sentimentelor. Dacă se încruntă, mai scoate 5 euro, adaugă-i în paşaport şi, dacă şovăie – în ideea că vrea mai mult – întoarce capul brusc spre spatele maşinii, ca şi cum ai auzi venind un autoturism cu martori. În 80 la sută din cazuri, poliţistul se grăbeşte să ia banii şi să-i ascundă în buzunar, iar tu poţi demara liniştit după ce ţi-ai recuperat paşaportul. Sigur, sînt şanse să te întîlneşti doar cu cele 20 la sută din situaţii şi din ele nu ieşi decît dacă, în loc de 10 euro, dai 30.
O metodă mai îndrăzneaţă, care cere un pic de actorie şi ajutorul unei a doua maşini, dă, în schimb, rezultate formidabile. Poţi scăpa fără să plăteşti dacă pasagerul din dreapta ta ştie să se joace insinuant cu telefonul, ca şi cum ar filma actul de corupţie pe ascuns. E important ca, atunci cînd eşti tras pe dreapta, maşina cealaltă să oprească în faţa ta şi să dea impresia că te aşteaptă. Cînd bulgarul ţi se iţeşte la freastră şi vede telefonul mobil mînuit cu aerul că filmează pe ascuns, primul lucru pe care-l face e să se uite bănuitor la maşina din faţă. În mintea lui, în 90 la sută din cazuri se instalează suspiciunea unei înscenări. Tu îi dai înainte cu salutul, strîngerea de mînă, dobărdenul, paşaportul şi ăia 5 euro, dar el e deja între alarmă şi panică. Ideea de bază e că mulţi din tribul lui au fost înregistraţi luînd şpagă şi puşi pe youtube – şi asta e o informaţie nepreţuită, pe care, în mod inexplicabil, v-o ofer gratuit. Omul priveşte speriat cînd la telefonul mînuit cu apropo, cînd la maşina din faţă, şi se teme că e luat din două unghiuri, cum probabil că au fost luaţi colegii lui care îngroaşă azi internet-ul. Cînd realizează că joacă în propriul său film, nu are nimic altceva de făcut decît să-ţi înapoieze actele şi să-ţi dea drumul. Mai e un tip de complicaţie a acestei situaţii, cînd, neştiind ce să facă, bulgarul simte nevoia să se consulte în limba avarilor cu colegul din maşina ascunsă în boscheţi şi-ţi cere imperios să-l urmezi. Ascultă-l, totul durează doar un minut. Îi zîmbeşti celuilalt bulgar (care e de obicei mai bătrîn), îi întinzi mîna, îţi spui numele mic şi adaugi, accentuînd cu subînţeles, cuvintele: "televizia", "naţionalscaia", "documentarnaia". Chiar dacă maimuţăresc limba castraveciorilor într-o manieră depăşită, poţi să fii sigur că aceste cuvinte transmit esenţialul. Bulgarii sînt lămuriţi în ce te priveşte şi conştienţi că au scăpat dintr-o capcană filmată care urma să-i facă de ruşine printre şpăgarii mai atenţi.
(va urma)
Ai şi tu aventuri, sfaturi sau ponturi din Bulgaria? Povesteşte-ni-le. Pe cele mai tari le vom include într-un ghid al călătoriilor care va apărea în luna noiembrie.