De cinci ani, inițiativele legate de posibila identificare a cumpărătorilor sau utilizatorilor de cartele PrePay fac victime. Toni Greblă, fost judecător al Curții Constituționale, este probabil cea mai celebră victimă a așa-numitelor legi „Big Brother“, respinse de către CCR în urmă cu cinci ani. Atunci, drept răzbunare pentru votul dat, Greblă s-a trezit pus sub acuzare și ulterior trimis în judecată de către DNA, pe deplin funcțional în cadrul protocoalelor cu SRI, la acea epocă. A fost achitat, dar asta nu i-a dat postul înapoi.
De ce vrea SRI și de ce vor și alții ca achiziționarea de cartele PrePay să se poată face doar în urma prezentării unui buletin? Destul de simplu. Argumentele țin de siguranța națională, de siguranța cetățeanului și de posibilitatea de a mai stăvili procesul infracțional, fie că vorbim despre infracțiuni mărunte, despre trafic de droguri sau de persoane, fie că vorbim despre terorism național sau transnațional. În acest moment, cartele PrePay cumpărate din România sunt găsite în telefoanele unor infractori internaționali, la mii de kilometri distanță. Uneori se cumpără cartele în cantități foarte mari, pentru a fi folosite în comunicații ce se doresc ferite de urechile discrete ale autorităților.
De partea cealaltă, opozanții ideii de a reglementa achiziția cartelelor telefonice PrePay se arată îngrijorați de protejarea datelor private. Și au dreptate. Câtă vreme nu este reglementat modul în care se face achiziția și cine stochează, de fapt, datele personale ale cumpărătorilor, există o problemă. Poți păți ca atunci când semnezi o listă de susținere a unui candidat la diverse alegeri. Datele tale se plimbă liber și ilegal de la unul la altul, multiplicând liste, înlesnind fraude. Dar soluția este simplă: cartelele PrePay s-ar putea vinde doar de către operatorii de telefonie mobilă licențiați. Deja utilizatorii care au abonamente de telefonie mobilă își comunică benevol datele personale operatorilor. Aceștia sunt supuși legilor în vigoare, inclusiv celor ce pun în aplicare directivele europene. Este intimitatea noastră în pericol? Doar în măsura în care fie noi, fie operatorii de telefonie mobilă am încălca legea. A aplica două măsuri diferite pentru cartelele PrePay și pentru abonamente sună, pe alocuri, a discriminare.
Problema, cumva, a mai fost ridicată atunci când au apărut camerele video pe drumurile naționale, camere ce însoțeau radarele fixe. Mulți au protestat, clamând încălcarea intimității. „Dacă sunt și eu cu amanta în mașină, iar ăștia îmi fac poză și mi-o trimit acasă?“ În primul rând, argumentul presupune asumarea încălcării legii. Poză nu-ți fac respectivele camere (sau nu-ți făceau) decât în cazul încălcării vitezei legale. Adică n-ajungea că ești cu amanta, dar te mai și expuneai de bunăvoie, încălcând legea. În general, dacă nu încalci legile, nu te prea expui.
Constituția României garantează protecția vieții private, iar alineatul 2 al articolului 26 este extrem de clar în această privință: „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri“. Articolele 27 și 28 vorbesc, de asemeni, despre inviolabilitatea corespondenței, a domiciliului, a convorbirilor telefonice. Încălcarea acestor prevederi constituționale și a celor specifice dispuse de legi constituie abuz și, uneori, infracțiune.
Noi plecăm, mereu, de la premisa că statul este, oricum, abuziv. Avem dreptul la neîncredere, după ani de abuzuri și violări ale Constituției, din toate pozițiile și la toate nivelurile. Dar nu asta este soluția. Soluția o reprezintă legi ferme, bine scrise, clare și neinterpretabile.
Gândiți-vă că nu un interlop are dreptul să-i fie protejată intimitatea, ci că acest drept vă aparține și dumneavoastră. Dacă, azi, vreți să reclamați la Poliție amenințările sau hărțuielile venite de pe cartele PrePay, Poliția nu face nimic. Vă este încălcat dreptul la viață intimă? Evident. Ba vă este chiar încălcat dreptul la siguranță personală, pe care statul ar trebui să-l garanteze. Democrația vine cu drepturi, inclusiv acela la intimitate, dar vine și cu responsabilități. Doar noi stabilim granițele. Noi și, uneori, niște legiuitori prea grăbiți sau, scuzați-mi franceza, prea proști.