Cu înzestrările pe care le are Armata Română în acest moment, e posibil să batem Rusia? Răspunsul este da, cu condiția ca Rusia să nu miște nici un deget și să doarmă dusă în cazărmi vreo câțiva ani bătuți pe muchie. Dacă mișcă ușor din prima falangă a degetului mic de la mâna stângă, MiG-urile pe care le mai avem în serviciu cad ca muștele stropite cu verde de Paris. Dacă Rusia mimează că mișcă tot degetul mic, fala marinei militare, cele trei fregate, dintre care două cumpărate neînarmate de la britanici, dar pe șpăgi grele, se scufundă ca rațele împroșcate cu alice de mistreț.
Păi, io zic să vedem cu ce iese pe interval
armata noastră, diamantul coroanei flancului de sud-est al NATO, să nu ne acuze cineva de defetism. La categoria forțe terestre avem așa: 289 de tancuri TR-85 “Bizon”, piesa de rezistență a blindatelor românești, care folosește șasiul tancului sovietic T-55, şi 226 de bucăți tancuri TR-580, varianta românească a tancului sovietic T-55. Ca o paranteză fie spus, prototipul acestui tip de blindat s-a născut în luna martie 1945, cu puțină vreme înainte de încheierea celui de al doilea război mondial și a intrat în producție în 1947. Mai avem 530 de tancuri T-55 pur sovietice, 122 de mașini de luptă ale infanteriei, MLI-84, o licență cumpărată de la sovietici în 1982, 75 de transportoare blindate pentru trupe MLVM, care au șasiul autotunului sovietic SU-76, fabricat în timpul celui de al doilea război mondial.
Și ca să vedeți cât este de dependentă în continuare
armata noastră de Armata Roșie, aflați că cele 65 de transportoare blindate pentru trupe TAB B-33 “Zimbru” sunt o licență obținută în 1987 de la sovietici, după transportorul blindat BTR-80. Ar mai fi 162 de bucăți transportoare blindate pentru trupe TAB-77, o licență după transportorul sovietic BTR-70, 669 de transportoare blindate TAB-71, de licență sovietică, 391 de transportoare blindate pentru trupe TABC-79, care folosesc piese demontate din TAB-urile sovietice, 8 transportoare blindate pentru trupe MT-LB, fabricate în URSS, și 31 de transportoare blindate elvețiene “Mowag Piranha”.
Un licăr de speranță în materie de înnoiri
prezintă categoria vehicule blindate cu multiple utilizări, unde avem 122 de vehicule americane Humvee, 62 de vehicule spaniole URO VAMTAC, 3 vehicule israeliene “Autoblindat Wolf”, 16 vehicule franceze “Panhard PVP”. În materie de închirieri, americanii ne-au împrumutat pentru operațiunile din Afganistan 5 vehicule “Cougar”, 60 de vehicule “International MaxxPro” și un număr necunoscut de vehicule “Oshkosh M-ATV”. Numărul de camioane românești “Dac” și “Roman” rămâne o mare necunoscută, ca și cel al camioanelor fabricate în URSS, ZIL-131.
Artileria se bazează pe obuzierul
M-82 de 76 mm, de licență iugoslavă, cu un număr necunoscut de piese; mai avem 310 piese de obuzier M-30 de 122 mm, fabricat în URSS, și 320 de obuziere M-81 de 152 mm, inspirate după modelul sovietic M1955. La lansatoarele de rachete stăm așa: 54 de instalații de aruncătoare de proiectile reactive LAROM, realizare româno-israeliană, 134 de instalații APR-49, varianta românească a sistemului sovietic BM-21 “Grad”, 3 instalații aruncătoare rachete antinavă P-15 “Termit”, fabricate în URSS.
Cele 150 de lansatoare de rachete antitanc sunt exclusiv
sovietice. Antiaeriana se bazează pe elvețieni și nemți. Avem 72 de instalații elvețiene Oerlikon GDF-203 și 36 de instalații germane Gepard SPAAG, alături de care scrutează văzduhul 300 de piese de artilerie românești M 1980/88 cu tunuri antiaeriene de 2 x 35 mm. La rachetele sol-aer domină produsele sovietice. Avem 40 de instalații de sisteme de rachete sol-aer 2K12 Kub fabricate în URSS, 28 de sisteme 9K33 OSA, sovietice, 40 de complexe antiaeriene CA-95, bazate pe conceptul sovietic 9K31 Strela-1.
Aerul e încă dominat de sovietici.
Dispunem de 36 de MiG-uri 21 LanceR, de vânătoare și antrenament, fabricate în URSS, tip de avion al cărui zbor inaugural a avut loc în 1955, 2 aparate de zbor de cercetare AN-30 sovietice, 7 avioane de transport cargo italiene C-27 J “Spartan”, 3 avioane de transport americane C-130 “Hercules”, 4 avioane de transport sovietice AN-26. Mai dispunem de 22 de elicoptere de atac IAR 330, de licență franceză. Rachetele sol-aer sunt disputate de americani și sovietici. De la americani avem 224 de piese MIM-23, iar de la sovietici, un număr necunoscut, probabil predominant, de rachete S-75 “Volhov”.
Flota este compusă din 3 fregate
multirol, 4 corvete în serviciu, 3 corvete purtătoare de rachete, 3 torpiloare, 5 dragoare și puitoare de mine. La acestea se adaugă legenda unui submarin din clasa Kilo, sovietic, evident, și 3 elicoptere marine IAR 330 “Puma”. Despre ruși, numai de rău. Stau atât de năpraznic la toate capitolele, încât nu-ți rămân decât sentimente amestecate, ceva între înjurătura de mamă, sictirul cu spume roz în colțul gurii și fascinația tâmpă. Pe categorii mari, Armata Roșie dispune de 2.562 de tancuri de diverse tipuri, dintre care unele au fost descrise, mai la deal, ca fiind adaptări românești dinainte de era atlantică și în timpul erei NATO; la acestea se adaugă o inevitabilă rezervă operativă de 12.500 de blindate.
Mai puneți la socoteală 3.229 de vehicule
de luptă de infanterie, cu o rezervă de 16.500 de vehicule, 2.876 de transportoare blindate, plus rezerva de 5.000 de vehicule, 1.781 de piese remorcate de artilerie, 2.606 piese autopropulsoare, 1.352 de sisteme rachete de artilerie, 1.352 de sisteme rachete antiaeriene. 3.155 este numărul de avioane de luptă ale Rusiei. N-are sens să le descriem, din motive umanitare. Sunt bombardiere strategice și tactice, avioane de luptă multirol, de patrulare, de interceptare, de atac, de atac și recunoaștere, de transport sau antitanc.
În anul 2030 vor fi date în folosință
supersonicul de transport Iliușin PAK TA și interceptorul MiG-41 cu o viteză de 5.000 km/h. Rusia are 5 flote, dintre care cea a Nordului este strategică, adică nucleară. Parte din rachetele din Siria sunt trase de pe navele din Marea Caspică. N-am vorbit despre trupe, nu contează când ordinul de mărime este “câtă frunză și iarbă” și când jocurile se fac în Cosmos. Unii mai mici, precum balticii, s-au resemnat: au renunțat de bunăvoie la toate înzestrările sovietice, atunci când țările lor, Estonia, Letonia și Lituania, au primit foaia de parcurs pentru a se integra în NATO. Altele, precum Bulgaria și România, au colecționat toate gunoaiele până azi, în timp ce generalii lor făceau contrabandă cu țigări și benzină, pe când țările lor se târau spre NATO.
Nu cred că știți, dar dacă vrei
să lupți în Afganistan, cu contract pe termen limitat, dai șpagă. Iarăși, nu cred că ați aflat amănuntul că armata noastră deține recordul absolut în materie de grade de generali cu patru stele. După victoria SUA în cel de al doilea război mondial, legendarii comandanți de trupe primeau cel mult două stele de general. Și stați, că încă n-am câștigat nici un război. Când l-om câștiga, se va umple armata de mareșali. Totul e ca Rusia să nu se miște, pentru ca noi să ne putem vedea liniștiți de treburi. Credem în Dumnezeu și NATO, amin.