Stabilitatea, dragi cititori, este dacă și numai dacă sistemul controlează totul. Iar totul pleacă, așa cum a dat de știre ilustrul profesor Dan Felix Voiculescu, de la justiție. N-ai nimic dacă n-ai justiția. Dar au justiția. Așa că vor în continuare totul. Banii din fondurile europene. Bugetul. Să se împartă, dar la ai noștri, primim! Cine sunt ai noștri? E ca în șlagărul de altădată al cantautorului rapper Luchian: când vrei prea multe și n-ai de unde, te duci unde? La bugetărit, cum unde?! Nesătuli cu mai puține clase decât trenul, marile orizontale ale anilor 1990, ajunse la vârsta maturității politice, imbecili cu mofturi și nodul la cravată făcut la Paris, dirijabilele pădurii, faună frumoasă și în Parlament.
Cum s-ar spune, de când nu mai avem crâng au început a se strânge pe aici dobitoacele. Animale de tot felul, de la șobolan la hienă și nelipsita dropie cu cap de găină. Oameni? Se mai găsesc, așa, ca să fie arătați la televizor. Iar în televizor, ehe, altă faună, dar îndeosebi tot șacali. Cea mai frumoasă epocă de stabilitate a fost guvernarea Ciucă-Ciolacu. A fost stabilă țara de a rămas cu datorii pe trei generații și a fost smuls Bolojan din tihna de la Oradea să taie, să taie, să taie. Să taie de la pulime, că doar nu de la dregătoria cea mare. Iar Nicușor Dan s-a transformat în ceea ce era de la început: un lider slab, influențabil și predispus la ticăloșii de categoria grea. Nimeni, nici măcar Constantinescu, Băsescu, Iohannis, că tov. Iliescu nu se pune la socoteală, nu și-a trădat electoratul cu atât de mult aplomb. Și-a făcut omul plăcerea. Și pentru ce? Că nu-l plimbă coana Vicol cu jetul Nordis. Mister. Nu poate prostimea să știe ce e în capul olimpicului absolut.
Și mai sunt, desigur, și strigăii auriferi, pacioți, potiști și șoșocari. Și ei contribuie la stabilitatea românească, în sensul că trebuie să fie și clătinată coșmelia asta sub amenințare de la răsărit, ca să nu bage cetățeanul de seamă că are mâinile altuia pe portofel, și stânga, și dreapta, și tot. Stabilitatea este atunci când cetățeanul e tolerat și el acolo, dar cu ciocu’ mai mic, așa, că altfel una-două, jandragniadă, ca-n 2018, frumos. Bine, pe atunci lehamitea nu învinsese întru totul, slujită exemplar de exemplarele politice aparte Iohannis și Dan…