Filmul Justiție capturată e atît de bine realizat încît te întrebi dacă nu cumva a beneficiat de ajutor de specialitate din pădure. E un lucru bun că există. A generat fierbere în societate și zvîrcoliri în sistem. A ridicat o parte din draperia grea ce acoperă oligarhia magistraților.
Ce spune, în esență, pelicula? Că de cîțiva ani, grupul de putere format în jurul Liei Savonea, șefa ÎCCJ, și a șefilor de parchete blochează cercetarea penală, achită inculpați și eliberează condamnați în dosarele care conțin oameni politici, bogătași sau oameni din serviciile secrete. E foarte grav, dar nu e nimic nou. Singura noutate o reprezintă cei cîțiva magistrați care spun povești din interior.
Se pune întrebarea dacă acești oameni ar fi îndrăznit să vorbească dacă nu li s-ar fi asigurat protecția. Istoria și moravurile ne-ar spune că nu, dar pînă la apariția dovezilor să considerăm că e vorba despre curaj. Și să observăm că grupul Savonea, care operează unitar de patru-cinci ani, e similar cu grupul Livia Stanciu-Coldea-Kovesi care a operat în finalul mandatului Băsescu și începutul mandatului Iohannis. Sînt oarecum egale ca mărime, au aceeași direcție, dar au sens contrar. Adică unul ancheta, aresta și condamna abuziv, în timp ce ăsta de azi achită și eliberează pe bandă rulantă. E rotativa politică înfăptuită în Justiție. E ceea ce i s-a servit publicului în locul reformei.
Binomul SRI-DNA a apus doar ca să răsară, în locul lui, noua teoremă a clemenței. Prigoana adversarilor politici din trecut a făcut loc azi milei rentabile. Căci, dacă privim cu atenție profilul achitaților și eliberaților din ultima vreme observăm că nu-i unește nimic altceva decît capacitatea de plată. Justiția grupului Savonea nu favorizează un partid anume sau un profil anume de infractor. Nu are preferințe ideologice și nici simpatii, ci doar un ochi bine format pentru situația materială a beneficiarului. După cum se vede, toți achitații și eliberații sînt bogați. Deci, la o adică, pot plăti.