Sînt în clădirea Guvernului.
Sînt în Sala de şedinţe a Guvernului. Uite chiar scaunele lui Boc, Igaş, Ialomiţianu, Sulfina, Udrea şi restul. E ziua de vineri. Nu e şedinţă de guvern, este CONACO. Consiliul Naţional pentru Competitivitate. Aş spune de Creaţie şi Coordonare. Pe scaunul lui Boc este Andreea Paul Vass. Dacă la Guvern e de-ajuns un Boc, la CONACO un Boc înseamnă Vass şi Schrotter. CONACO are două capete: unul guvernamental, Vass şi unul privat, Schrotter. Pic ca musca-n CONACO. Adică în discuţiile privind strategia României pentru peste 20 de ani, strategie transpartinică. Discuţiile proiectînd o ţară viitoare, cu o ţintă precisă. CONACO, pînă-n decembrie, musai să dea o idee fermă României în privinţa competitivităţii economice pentru atragerea fondurilor europene.
E omenet în Sala de Guvern.
Peste 45 de feţe. CONACO este rostit rotund, franţuzeşte, de Vass. Şi aşa începe şedinţa. Un Ionescu e „nebunul“ şedinţei. Lui îi pute sau îi vin mănuşă ideile. Se mişcă titirez prin sală. Mulţi gîndesc în gura mare: 20 de ani e cale lungă, aşa că să-i spunem lui Boc, pardon, lui Vass, plîngerile noastre de acum.
Dar e clar, Vass e în fruntea şedinţei.
Vigilentă la deraieri. Tună şi fulgeră: „Domnilor, sîntem la CONACO, nu la Guvern“. Şi se lasă linişte şi cei 45 de furioşi par iar a fi în căutare de idee beton, lance, oţel, ideea „mamă, mamă!“. Şi iar sînt aduşi la ordine: „Sîntem CONACO!“.
De la reprezentantul medicamentului:
„Doamnă, mulţumim, zac aprobările de ani de zile.“ „Dom’le, eşti la CONACO!“ Ionescu: „Băi, ne zăpăciţi cu medicamentele voastre!“. Raportorii de la ministere arată că-i neagră situaţia: „Sîntem pe ultimele locuri la orice. Competitivitate. Eficienţă, instituţii publice, transparenţă decizională“. Raluca de la Ministerul Comunicaţiilor spune că degeaba ne extindem noi net-ul, dacă lumea se uită ca viţica la computer. O blondă de la Naţionala de Lobby spune ceva. Vass: „Doamnă, CONACO sîntem“. Băieţi de plecări dese şi costume croite occi se înfig în microfoanele sălii de şedinţă. Dintre ei, de două ori vorbeşte Dragoş. Dragoş place, cucereşte şi o şi nimereşte. Are soluţii. Vass: „Ai dreptate, dar Guvernul n-are bani astăzi“. Dezbaterile se-ncing. CONACO este chiar CONACO. Uite, e rău aşa, ar fi bine altfel. Se dau exemple din Franţa lui Sarkozy, din Marea Britanie, din Malaezia. Dom’le, pînă şi-n Malaezia a ajuns românul alături de consoarta sa, Admiraţie nemăsurată. Schrotter vorbeşte din Elveţia. Şi lumea chiar e transportată în Elveţia. Pînă şi despre Polonia sînt cuvinte bune. Israelul? Da, da. Tendinţa României este către sumă nulă. Da, dar noi sîntem creativi, dom’le! Eh, da, creativi!
Vass pune iar biciul pe adunare:
„Veniţi în CONACO cu mesaje constructive. Minimum trei minute.“ Uniformizarea soft-urilor instituţiilor, corespondenţa directă între acestea, anularea drumurilor inutile ale contribuabilului, încurajarea reală a micilor întreprinzători.
La microfon, un cîrlionţat de la Ministerul Apărării.
Şi dă-i şi luptă! Vass îl rade! Cum, doamnă, vă e indiferent că ne-aţi tăiat bugetul? Vine un incolor funcţionar de la Interne. Au făcut paşapoarte, au făcut, au făcut. Bravo, dar ce facem cu forţa de muncă non-UE? Nu, nu are o idee. Nu-i consens politic, nici patronal, nu-i consens în nimic. Păi, atunci? „Servicii publice axate pe cetăţean, suple, la preţul corect.“ Dă concluzia Vass. Da, dar unde-i mediul de afaceri? Şi oamenii de afaceri sînt cetăţeni. CONACO se încheie după două ore şi jumătate. Aşa va fi în fiecare vineri. Pînă-n decembrie. Şi apoi 20 de ani la fel.