Dacă traversezi Tamisa dinspre Big Ben, între Westminster Bridge și Lambeth Bridge, pe Albert Embankment, imediat ce turmele de turiști se răresc și manelele noastre care izvorăsc din ricșele cu pedale, capitonate cu pluș roz, nu se mai aud, dai de o mare de inimi roșii pictate pe un zid. Sunt sute de mii, peste un sfert de milion. Multe dintre ele au câteva rânduri scrise în interior. Dacă le citești, te strânge-n spate.
Este National Covid Memorial Wall. Povestea lui e interesantă pentru că nu a fost din prima un monument oficial. În martie 2021, la inițiativa lui Matt Fowler, unul dintre fondatorii Covid-19 Bereaved Families for Justice, rude ale celor morți de COVID și voluntari s-au apucat să deseneze inimile pe zid. La început a fost o acțiune de „gherilă”, organizatorii riscând să fie amendați pentru deteriorarea proprietăților publice. Dar au dat înainte. Prima dată s-au gândit la inimile galbene, deja folosite în Marea Britanie ca simbol al durerii provocate de pandemie. Grupul asociat acelui simbol le-a cerut însă să nu-l folosească. Așa s-a ajuns la roșu, mult mai vizibil și de pe celălalt mal al Tamisei.
Ideea era să fie pusă o inimă pentru fiecare persoană pierdută din cauza COVID-19 în Regat. Prima versiune a avut 150.837 de inimi, corespunzând cifrei oficiale a victimelor existente atunci. Între timp, memorialul a continuat să crească și astăzi se întinde pe jumătate de kilometru. Locuitorii orașului au adăugat pe ele nume, date, mesaje pentru părinți, soți, copii, frați, uneori câteva cuvinte extrem de personale. Treptat, li s-au alăturat trecători din toate colțurile lumii, iar asta îl face atât de puternic. De la distanță vezi o masă aproape abstractă de roșu; când te apropii, fiecare pată devine o persoană. Sunt puține limbi în care să nu scrie ceva acolo. Și noi, românii, suntem destul de bine reprezentați.
Cum spuneam la început, zidul trebuia să fie temporar. Inimile au început să se decoloreze. Dar voluntarii din Friends of the Wall le-au repictat și au refăcut mesajele. În 2025 ei au devenit oficial organizație caritabilă, iar în noiembrie 2025, guvernul britanic a anunțat oficial că zidul va fi păstrat și conservat pe termen lung.
Dacă vei trece pe lângă el, probabil vei observa și un contrast puternic. Sute de mii de nume ale morților pe un zid, iar peste Tamisa e Parlamentul britanic. Nu e deloc întâmplătoare perspectiva. E simultan un memorial, un cimitir simbolic și un reproș politic.