Știa Caragiale ce știa cînd a scris care era sursa știrilor reporterului special Caracudi – Cișmigiul. De data asta, Caragiale, care nu scăpa nici un prilej să-i tăbăcească pe liberali, îl scoate basma curată pe „vizirul” Brătianu, despre care Caracudi scria pe surse, în serial, că n-o mai duce mult în fruntea cabinetului. Știrile lui n-aveau decît cîteva rînduri, dar dezvăluiau conversațiile secrete pe care suveranul le avea cu premierul. Ce spunea în esență regele, de se vindea tot tirajul gazetei și trebuia trasă încă o mie de exemplare pentru a satisface setea de noutăți a cititorilor? Variațiuni pe tema că „Așa nu se mai poate!”, ceea ce însemna că „vizirul” urma să-și prezinte demisia.
Știrile produse de Caracudi nu sînt urmate de dezmințiri, încît șeful foii își îndeamnă reporterul să continue, chiar și după ce constată că sursa lui nu există. Așadar, fake-news au un trecut îndepărtat și, s-ar putea spune, venerabil. Chiar dacă știrile false pot fi date de gol acum cu rapiditate, asta nu înseamnă că ele nu funcționează și după apariția dezmințirilor. Și atunci cînd în spatele știrii se află un post TV sau mai multe, știrea mincinoasă supraviețuiește atîta timp cît au chef posturile TV care o aruncă pe piață. Uneori cu ajutorul voturilor din CNA, organism ai cărui membri sînt numiți politic. Încît trăim în două sau mai multe realități paralele. Ce se face însă reporterul care primește chiar de la o sursă politică o știre mincinoasă? Uneori o verifică și atunci se trezește că Puterea și Opoziția susțin lucruri opuse despre același eveniment. Cînd cu planul de reziliență prezentat la Bruxelles, pentru bani europeni, Opoziția a zis că Guvernului i s-a respins planul. Puterea, nu – că astea sînt prostii din capul lui Marcel Ciolacu. Așa că, pentru o parte a telespectatorilor, României i s-a respins planul de reziliență, iar pentru altă parte a consumatorilor de știri, nu i s-a respins.
Mai trec cîteva zile și Cristian Ghinea, care e ministrul feliei pentru România din fondurile europene, se scapă la un TV că există ministere care trăiesc într-un dolce far niente și că el s-a săturat s-o tot încaseze în contul altora. Dar după ce i-a zburat porumbelul, Ghinea a redevenit secretos și n-a vrut să spună care sînt acele ministere și ce n-au făcut ele dintre treburile cuvenite. De aici însă reiese că planul controversei politice e incomplet – adică a fost respins, jubilează Opoziția. Trebuie făcute niște adăugiri și-atît, susține Puterea. Opoziția nu se lasă – membrii coaliției se ceartă ca chiorii și n-au fost în stare să facă nimic de cînd au ajuns la putere! Puterea, prin gura lui Barna, își enumeră realizările, prizărite, ce-i drept, dar orișicît! Că va veni și momentul fatal cînd vom ști toți cu ce ne-am ales de pe urma planului de reziliență, asta deocamdată nu contează. Fiindcă, după Cîțu, Barna și Hunor, marea izbîndă a coaliției e că merge mai departe.