Care credeți că este reacția unui om normal care se uită la televizor și vede tratamentul umilitor la care sînt supuși concurenții de la MasterChef de către bucătarii-judecători?
a) „Eu n-aș accepta niciodată asta de la șaormarul meu“ (0 puncte);
b) „Eu nu-mi permit să-mi tratez nevasta așa, darămite niște necunoscuți“ (100 de puncte);
c) „Eu m-aș transforma în Mr. T și aș spune tare: I pity the fool!“ (1.000 de puncte).
Ați gătit o chestie chiar gustoasă, dar membrii juriului v-au făcut cu ou și cu oțet pentru că ați dat rasol la capitolul estetic. Cum reacționați?
a) plîng ca un prost, pentru că asta așteaptă de la mine fraierii care chiar iau în serios emisiunea asta (0 puncte);
b) plîng ca un prost pentru că și eu am ajuns să-i iau în serios pe măscăricii ăștia (100 de puncte);
c) rezolv capitolul estetic, adică le tuflesc farfuria în mutre în timp ce le explic doct, printre pumni: „Mai ușor, bă, că e mîncare, nu ikebana!“ (1.000 de puncte).
Spuneți sincer, de ce credeți că juriul se comportă ca ultimii țărani din Mizil?
a) pentru că drama asta ieftină, de iarmaroc, e cel mai bun mod de a ține oligofrenii în fața ecranelor (100 de puncte);
b) pentru că bucătăritului i se mai spune și artă culinară, deci și bucătarii sînt niște artiști, deci au și ei ciudățeniile lor. Iar dacă ei sînt niște artiști la același nivel cu pictorii, atunci mă întreb de ce-i discriminăm pe spălătorii de vase. Ar trebui să-i aducem pe clienți în bucătărie în timp ce oamenii ăia dau cu furtunul pe farfurii și să le spunem tuturor cu mîndrie: „Uite, bă, vernisaj!“ (1.000 de puncte).