E destul să pui un anunț cu „Închiriez chestie cu pereți, uneori chiar apartament” și brusc telefonul devine posedat de spiritele rele. Primul apel e acceptabil, ca orice experiență nouă. Al doilea e amuzant. Al treilea e îngrijorător. Al cincilea – nu, al patrulea l-ai blocat deja mental, deci nu insista să-ți amintești cu cine ai vorbit, psihicul știe mai bine de ce te-a făcut amnezic –, așa, revenind, al cincilea îți amintește vag că există și oameni normali. Nu te panica, o să treacă. Întotdeauna urmează un nou telefon.
Care este prima întrebare pe care o adresați proprietarului?
a) am văzut că în anunț scrie clar „Non-negociabil”. Deci spuneți-mi cît lăsați din preț, ca după aia să începem să negociem (0 puncte);
b) eu vreau contract înregistrat la ANAF și știu că asta înseamnă majorarea chiriei cu impozitul aferent, deci nu vreți să trecem în acte suma minimă și restul să mă credeți pe cuvînt că o plătesc, deși n-aș mai avea nici un motiv? (100 de puncte);
c) și eu vreau contract la ANAF, nu vreți să plătim impozitul pe din două? (1.000 de puncte);
d) de ce ați pus un pat normal într-o cameră de 20 mp? Nu știați că eu vin cu mobila mea? (10.000 de puncte);
e) am văzut în anunț că apartamentul e la etajul 6. N-ați putea să-l mutați mai jos? (100.000 de puncte).
Care este primul principiu al unui chiriaș serios?
a) muzica nu este prea tare dacă se aude doar două etaje (1.000 de puncte);
b) plata chiriei nu a întîrziat dacă au trecut doar două luni (10.000 de puncte);
c) clauza „fără animale de casă” nu este încălcată dacă adun în apartament maidanezi din jurul blocului (100.000 de puncte).