Ca în fiecare marți, domnitorul ales s-a înfățișat ieri la miliția Buftea pentru controlul judiciar de rigoare. La ieșire, cocoțat pe calul imaginar de pe care nu s-a mai dat jos de când a văzut primul episod din „Norii negri”, a dat drumul la blender:
„Să ne refacem zestrea morală. Și anume pădurile sunt plămânii noștri, sunt cetăți vii, sunt izvorul apelor curate și aerului curat.” Înțelegem de aici că zestrea noastră morală sunt plămânii noștri. Care plămâni sunt și păduri, dar și cetăți vii. Din acești plămâni curg ape curate și iese aer. Tot curat și el. Dacă fiică-mea scria asta în clasa a IV-a, la o lucrare la limba română, a doua zi mă chema învățătoarea la școală pentru o discuție serioasă. Dar când un trântor cu tâmple albe și eșarfe colorate spune asta în fața secției de poliție unde dă săptămânal cu subsemnatul, sute de proști îi pupă mâinile.
Micuțul gânditor o ia la trap, pentru a încălzi bureții microfoanelor ce-i sorb fiecare silabă. Brusc, un pinten nevăzut îi schimbă viteza și pleacă la galop. „De aceea, anunț tot poporul român că declar ziua de sâmbătă 14 martie ziua sădirii arborelui. Chem tot poporul român, de la mic la mare, să sădească un puiet de arbore sau de pom fructifer din sămânță românească. Oriunde se poate. În curtea proprie, în curtea școlii, în curtea bisericii, la margine de drum, de râu, la livada unei mănăstiri. Pentru că în momentul în care sădești un pom, dai viață țării și dai credință lui Dumnezeu.”
Deci mare grijă sâmbătă, încercați să stați mai mult la adăpost, că nu se știe cum se va manifesta ziua sădirii arborelui la suveraniști. Președintele a fost destul de zgârcit cu normele de procedură și a lăsat multă libertate de mișcare supușilor săi, de la curțile proprii la livezile mănăstirilor. Poate îl taie pe unul să sădească un pom în mijlocul unei intersecții sau pe o trecere de pietoni. Sau într-un autobuz. Dumnezeu să ne ocrotească!
M.T.