Am fost să vizionez un apartament cu cîini în el. N-am știut că are cîini în el, dar a devenit destul de evident în momentul în care am deschis ușa de la intrare și m-a lovit prin mască un miros acru de bale, blană udă și cîine urs. Evident, n-am nimic cu cîinii, am în schimb ceva cu oamenii care cred că-i înțelept să crească ciobănești la bloc ca să le păzească turma de oi de porțelan din bibliotecă. În fine, doamna proprietară ne-a prezentat holul apartamentului și bucătăria, după care s-a scuzat că nu poate să ne arate dormitorul pentru că e un cîine mare acolo și ea nu prea se înțelege bine cu el. „OK, atunci sufrageria.” „Acolo-i cîinele lui sor-mea, îi ținem separați că se ceartă., „Baia?”, „Acolo am băgat pisicile, că fug ca nebunele cînd se deschide ușa.” „Nu vă supărați, dar cîți cîini și pisici sînt în apartamentul ăsta?” „Acum sau în general?”, a încercat ea să facă o glumă timidă. Cu mare regret a trebuit să ne despărțim, deșși ar fi fost interesant totuși de aflat dacă cîinii făceau parte din ofertă și rămîneau odată cu casa.
Cîine cu gem
