Am tot zis că nu cred în statul paralel, dar va trebui să mă înclin. Nu ca să-l recunosc, ci ca să-l deplîng. Nu știu cum se face, dar de fiecare dată cînd ni se năzare sau ni se sugerează că „serviciile“ și-au plasat oul de cuc prin cuiburile societății civile sau la guvernare, puiul cu pricina abia prinde glas și pene, că și cade din cuib. Și cade rău, cu zgomot, în hohotele galeriei. Sau în huiduielile ei. Și cred că nu îi pare nimănui rău. Însă de aici decurge unul dintre cele mai curioase paradoxuri românești.
În țara noastră, tot ce e absurd, comic, contradictoriu, profitor, abuziv se înfățișează poporului ca o lucrătură a Serviciilor. „E omul SRI.“ „E infiltrat SIE.“ „E pionul rușilor.“ „Îndeplinește ordinele Mossad-ului.“ Și cîte și mai cîte. Ai zice că România e poligonul de încercare al tuturor agențiilor de spionaj din lume, la concurență acerbă cu Serviciile noastre, și așa supradimensionate. Mișto țară avem! Iar poporul, înțelept și bun, așa cum a fost din moși-strămoși, clipește cu înțeles cînd află de o nouă năzbîtie. Ne-am obișnuit. Domnul (X) a dat, domnul (Y) l-a luat. De altfel, cînd o discuție alunecă spre fenomenele inexplicabile din vîrful societății, mai toți se trag de urechi, de nas, de lobii urechilor, ba mai și belesc ochii și își rotesc privirile: „Șșșt!“. O fi tradiția național-comunistă a Securității atotputernice? O fi capul plecat? Nu știu. Ce știu e că nu mai există în țărișoara noastră ins care să nu fie plantat de statul paralel.
Bun, accept și asta. În definitiv, ce mă costă? Dau de la mine? Însă nimeni și nimic nu mă poate împiedica să-mi pun întrebarea fundamentală: „De ce sînt atît de proști? Atît de gîngavi? Dar nu i-a învățat nimeni că sînt ciucile miștoului? De ce le sare trecutu-n spinare de cum au mișcat în front? Băi, nene, da’ la Serviciile alea mari și tari nu au departamente de analiză și bune maniere? Costume de camuflaj nu se mai găsesc prin magazii? Cineva care să le strunească gramatica precară și să le dea bilețele cu răspunsurile potrivite – nu? E așa greu? Sau te pomenești că dragile de ele sînt la nivelul emisarilor? Mărginite, arogante, primitive, toante.
În cazul ăsta, dați-mi voie să le plîng de milă.