Ieri de dimineață, pînă să vină căldurile, plimbare cu Papi. Ne întîlnim cu prietenul nostru P., cincizecist arătos și zîmbitor după care femeile se uită lung. P. e însurat, dar îi place că femeile se uită după el. Orgolii de artist – face grafică pe computer –, dar și satisfacerea unei aprige dorințe din adolescență, cînd se uita după femei și nici una, dar chiar nici una nu-i întorcea privirea.
Nu ne-am văzut de vreo lună. Poate o fi în concediu undeva, mă gîndeam. Azi, dacă nu-mi dădea bună dimineața, contrariat, nu l-aș fi recunoscut. Își tîra un picior; o mînă înțepenită din cot, cu degetele moi. Obrazul strîmbat de un rictus. Și acum e muult mai bine! zice optimist.
Altfel, însă, cerul senin, o dimineață minunată – și el își tîrăște piciorul!
Eu ieșisem cu Papi la plimbare, ca de obicei – iar el cu mîna înțepenită!
Acum însă se uitau după el și bărbații – eu de-abia mă abținusem, poate de-aia nu l-am recunoscut –, să-i vadă ciudățenia feței încremenite pe jumătate.
P. se plimba de vreo oră și spera că la fel de fără veste cum o pățise acum 44 de zile, cînd se uita la televizor, așezat pe fotoliu, piciorul, mîna și obrazul stîng se vor întoarce la normal. Papi i-a zis și ea bună dimineața, în felul ei, mă rog, și l-a împins cu botul în piciorul bolnav, s-o scarpine în cap. P. e stîngaci, acum s-a aplecat și a scărpinat-o cu mîna dreaptă. Mi-am adus aminte de formația de rockeri orbi pe care am văzut-o la Fetești, cînd eram în armată; își ziceau Optimiștii. Dar mi-am amintit și de bătrînul domn M., cel care, după ce un AVC i-a înmuiat picioarele, și-a luat un cadru cu rotile și cu frînă. I-a lipit în față un abțibild mare de BMW și, cînd se duce la piață, domnul M. claxonează.
Toată viața și-a dorit o motocicletă BMW albastră. Cînd viața îi oferise această ocazie, a avut grijă să-și cumpere un cadru vopsit în albastru metalizat. Abțibildul îl avea dinainte, ca măcar să-și mîngîie dorința, dacă tot nu strînsese bani de motocicletă. Cînd se duce cu cadrul la cumpărături sau la o plimbare pe inelul de beton care înconjoară Lacul Morii, M. se simte atît de important cu BMW-ul lui, încît e aproape mulțumit de lovitura pe care i-a dat-o soarta, cine alta?
Aproape că-l înțeleg pe M. Uneori visez că am chelit absolut, ceea ce, în somn, nu mă irită cîtuși de puțin, sînt chiar încîntat: mi se pare că semăn cu Yul Brynner, actorul meu favorit din Cei șapte magnifici. Totuși, cînd mă trezesc din somn, încîntarea pentru calviția totală îmi trece. La gîndul că și CTP… ce să mai vorbim! C.T.