Cînd a intrat DIICOT peste el în casă, generalul Theodoru nu a făcut pe el, ca alții. L-au găsit deja pregătit. Aștepta demn, în jilțul său de comandant, cocoțat pe un Pampers de paradă. În față avea schițele unei corăbii de asalt cu cincizeci de tunuri și o mie de ghiulele. O caleașcă cu patru cai îl aștepta afară, dar nu pentru fugă. Urma să inspecteze trupele de arcași staționate la bariera Vergului, într-o șaormerie clandestină, de care nici Piedone nu a auzit. Sesizînd imediat că operațiunea de eliberare a României poate fi compromisă, fără ezitare a trecut la planul B. A salutat ferm, apoi a început să dicteze o telegramă pentru tovarășul Troțki.
După plecarea ofițerilor DIICOT, venerabilul general a fost sunat tocmai de la Kremlin, serviciul taxi. A refuzat, demn, și a luat-o ușor spre parcul Cișmigiu, unde avea programate discuții despre pace cu porumbeii.