Avem și noi un of, un play-off. Bă, e o mare tîmpenie! Nu studiaserăm, că nu ne interesa, sistemul de promovare din B în A. Acum, odată ajunși în acest stadiu avansat al bolii, am studiat cazul și putem afirma: e o prostie cum am mai văzut. Ideea, ca principiu, ar putea fi bună. Doar că, aplicată heirupistic și după ureche, ca la noi, degenerează inevitabil în caraghioslîc. Nu mai intrăm în amănunte, inițiații le cunosc, iar ceilalți nici nu vor să le știe. Da’ viciile sistemice s-au văzut și din avion, de etape bune. Meciuri fără absolut nici o miză, între echipe deja calificate în play-off și altele resemnate la play-out. Cluburi care trag la play-off, doar ca să fie sigure că nu retrogradează din play-out. Pe chestia asta, îs și niște puncte împrumutate de candidatele la promovare, doar pentru a fi restituite, cînd o fi să fie. Și mai haios va fi în play-off (locurile 1-6), unde numai două-trei grupări și-au depus dosarele de licențiere pentru Liga 1, discutabile și alea. Celelalte competitoare vor evolua doar așa, de amorul artei, pentru gloria sportului, pentru înflorirea României fotbaliste, tot înainte! Bine că s-au prins oficialii și, din sezonul viitor, renunță la aiureala asta. Păcat c-a dat faliment Mititelu, că ne mai dixtram cu el în această parodie de competiție. C-așa-i regula jocului la noi: retrogradează cine vrea, scapă cine poate să arate niște docomente plauzibile. A intrat aproape în obiceiul pămîntului, de un cincinal și mai bine. Titlul de campioană, retrogradarea și promovarea nu se mai tranșează doar pe teren, ci prin decizii la masa verde, la Tribunalul de Arbitraj Sportiv. Corect, actele vorbește! Da’ noi, noi mai jucăm ceva, nene?
Dădurăm exemplul cu acest absurd play-off din Liga 2 nu pen’ c-am fi implicați, ca eterni suporteri ai echipei din Rîmnicu Vîlcea și fani autosuspendați ai uneia dintre Universitățile Craiova. Nu, vericule! Cazul ăsta este doar unul dintr-o amplă epopee.Mitul eternei implementări la români, ei, cum sună? În sine, sistemul cu play-off și play-out nu-i nici bun, nici rău. La unii s-a dovedit a fi funcțional. Ei bine, la noi – nu! Făcurăm ce făcurăm și, după traducere și interpretare, l-am pervertit. Tot astfel, ne pricepurăm să imaginăm aberații legislative și fiscale, ba mai mult, să compromitem niște idei altfel generoase: votul uninominal, autonomia locală, descentralizarea administrativă, independența magistraților, reformele în Educație și Sănătate etc., ș.a.m.d. Am vrut mereu să le montăm ca-n Germania și, futu-i, de fiecare dată tot ca-n România ne-au ieșit. Cu concursul tuturor guvernanților și cu consimțămîntul nostru tacit, am bulit un meci care nu ne privește doar pe noi, microbiștii, ci afectează douăzeci de milioane de români.
Încît acum, zău, aproape că ne temem de viitoarea reformă a sistemului competițional. Bă, parc-am fi copii răi, na, na, na! Pe orice-am pune mîna stricăm.