Pârtia de schi de la Câmpulung Muscel nu e lungă, dar e a noastră şi e în vârful dealului. Măţăul, cel mai înalt deal din România, are cam 1.000 de metri şi şi-a luat numele ăsta încă de pe vremea năvălirilor tătare, când populaţia locală se refugia din valea molcomă în tăria înălţimilor. Cică cei mai tineri şi mai sprinteni le întrebau pe babele care luau râpele în piept, cu tătarul stătut suflându-le în ceafă: „Te ţii, maică, te ţii?“. Li se răspundea stins: „Mă ţâu, mă ţâu“. De aici şi până la numele dealului măţăienilor n-a fost decât un pas, greu de făcut totuşi dacă nu te ţine inima.
Astăzi din caii tătarilor s-a ales salamul, iar din fugărelile de pe pantele abrupte n-a mai rămas decât plăcerea. Obţinută cu schiurile, cu placa, cu sania, bobul şi cu punga de plastic, pentru că pe Măţău sunt de toate. Începem cu teleschiul second hand, cu tunul de zăpadă şi terminăm cu cabana tradiţională, unde sfârâie pastramele de oaie şi micii pe grătare, fierbe vinul şi urlă în difuzoare muzica postului local de radio. De la microfonul acestuia, între două hituri house, DJ-ul cheamă câmpulungenii la dat cu punga, adică la „ciolofan“. Membrana de polietilenă face fundurile amatorilor de senzaţii tari foarte alunecoase, atât de alunecoase încât devin incontrolabile. Cele mai vicioase sunt înlănţuirile de cinci-şapte persoane, adevărate orgii ale sportului hibernal, capabile să măture totul în cale.
Stâlpii teleschiului, schiorii, chibiţii, cabana. Pentru că între incitările la inconştienţă ale DJ-ului, cohortele de ciolofani şi ambulanţa parcată strategic lângă cabană există o strânsă legătură, deloc întâmplătoare. Singura problemă a pârtiei muscelene este însă zăpada care, chiar dacă anul ăsta a fost din belşug, în restul anilor lipseşte cu desăvârşire, ceea ce explică elanul celor care se îngrămădesc acum cu sacii din plastic pe pârtie, la rupt de oase şi spart capete. Cine ştie când o mai ninge? Asta nu a descurajat însă iniţiativa judeţeană de a face tot mai multe pârtii prin pădurile montane argeşene, iniţiativă ce a culminat cu apariţia celui mai lung traseu de slalom uriaş din Europa, întins între Câmpulung şi Piteşti, pe DN 73. Pentru a nu perturba activităţile curente, pârtia este activată numai după căderea întunericului, când Poliţia şi toate celelalte organe de control dispar subit pentru a lăsa cale liberă băieţilor care se dau cu camioanele pline cu buşteni fără marcajele legale. Acum, dacă le iese în faruri vreun nebun cu ciolofanul care a ratat stâlpii teleschiului, schiorii, chibiţii, cabana şi nu s-a mai putut opri până la poalele Măţăului, în stradă, asta i-a fost soarta.