Dom’le, precum se știe, noi, poporul microbist român, avem o grămadă de obsesii. Principala obsesie este, evident, aia că ca la noi la nimenea. Dar ne mai răscolește adeseori și starea vremii, în general, și a terenurilor greu practicabile, în particular. Mai avem și o boală cronică pe domnii arbitri (care toți ne fură…). Totuși, urmărind unele recente evoluții europene, am mai relativizat oleacă. Le au și ăia pe ale lor, că n-or fi mai breji.
Par egzamplu, în Champions League, constați că ditamai fluierașii de Top Class nu ies la vopsea nici dați cu VAR. În meciul Real-Ajax, golul 3 al olandezilor, decisiv, a pornit de la o recuperare din tușă. După ‘jde mii de reluări din diverse unghiuri, tot nu-ți dai seama dacă bășica a depășit (sau nu) linia cu toată circumferința. La fel, altă belea, la Man. United – PSG și la Porto-Roma. În ambele partide, calificatele au obținut cîte un unșpe metri. Au înscris după ce arbitrii au pus-o pe VAR. Dar, chiar și astfel, au lăsat să planeze eterna întrebare: A fost sau n-a fost? Așa că ce să ne mai luăm de ai noștri, de d’alde Avram sau Bîrsan… Ei, bieții, n-au parte de asistent video și, vorba aia, nici n-au mîncat banane cînd erau mici.
Iar despre starea vremurilor și terenurilor europene, ce să mai vorbim, fraților… La Liverpool (cu Burnley, 4-2), în prima repriză a fost o climă cum n-am mai prins așa ceva, neică. Era cînd soare, cînd dădea cu piatră, grindină cît bobu’ de fasole. Cu toate astea, arbitrul n-a oprit meciul, de era să-i strice coafura lui Mo Salah. Oarecum diferit a evoluat răcirea globală în Germania, la Hannover – Bayer Leverkusen. Ningea la Hanovra ca-n povești. Nu se mai vedeau careurile, marcajele, nu se mai vedea nimic. Un angajat al clubului-gazdă făcea și el, săracu’, ce putea – deretica tușele cu măturoiul, fix ca la noi. Ai fi zis că ești la Iași, Botoșani sau Tg. Mureș. Fază antologică: un japonez de la Hannover șutează pe jos spre poarta părăsită de goalkeeper (i-o fi fost frig și lui…) și, ghinion, mingea rămîne împotmolită în nămeții din careul de 6 metri. Prin minutul 40, omul legii n-a mai avut ce face și a întrerupt momentan partida. După reluare, cînd au mai peticit cumva marcajele, nu-ți puteai reprima cuvenita constatare legată de nemți: așa-s ei, întotdeauna zăpada mieilor îi prinde pe nepregătite! La ei va fi pesemne un amuzant fapt divers, la noi ar fi fost un amplu subiect de dezbatere națională.
Așadar, stimați telespectatori, să driblăm veseli înainte! O mai pățesc și alții, pe la case mai mari. Asta nu ne va împiedica, bineînțeles, să dăm vina în continuare pe principalii inamici ai poporului nostru: vremea, vremurile și arbitrii. Hai România!