Nimic mai scârbos decât aleșii neamului văicărindu-se cot la cot cu noi! Ca și cuum te-ai duce la un doctor și ar începe ăla: Aoleu, nu îmi mai ziceți, că și pe mine mă doare acilea, în dreapta, cine știe ce-oi avea!
Varujan Vosganian, visător, poet, delirant și palavragiu cum îl știm, își povestește realizările politice din ultimii treizeci de ani: „Aș vrea să vă fac cunoscută o scurtă istorie care s-a petrecut săptămâna trecută, înaintea mitingului. În Palatul Victoria ne-am întâlnit câțiva dintre reprezentanții coaliției. Eu împreună cu Călin Popescu Tăriceanu eram în balconul de la Palat și ne-am adus aminte că, în ziua de 21 ianuarie 1990, eu și cu Călin, eu de 31 de ani și el de 37, eram împreună cu participanții la vestita întâlnire din Sala Rondă a Palatului Victoria, Corneliu Coposu, Sergiu Cunescu, Ion Iliescu și alții, iar eu și Călin Popescu Tăriceanu veneam din partea tinerei generații și ne-am adus aminte că iar au trecut aproape treizeci de ani și ne-am întors în același loc și iată, din păcate, România are încă aceleași probleme”. Practic, omul ne spune că tot ce a realizat în treizeci de ani de politică la cel mai înalt nivel a fost că a îmbătrânit, că s-a dat cu mir și că omul are o condiție materială care-i îi va asigura o bătrânețe liniștită.
A fost ministru al Economiei și Comerțului, al Economiei și Finanțelor în Guvernul Tăriceanu, apoi ministru al Economiei în Guvernul Ponta. A fondat Partidul Alternativa României (PAR, foarte inspirată denumire), a fondat apoi Uniunea Forțelor de Dreapta (UFD), forțele de dreapta fiind el cu niște amici politici, s-a lăst supt apoi cu tot cu forțele sale de dreapta de către PNL. A fost parlamentar din 1990 până în prezent.
Practic, Varujan Vosganian și-a făcut singur RAR-ul și a descoperit că nu mai poate circula. Va rămâne în istorie ca ”ăla cu barbișon de la armeni care voia să impoziteze găinile”. Și cam asta merită.