Am fost pe plaja sălbatică de la Corbu, care nu e atît de sălbatică pe cît crede lumea, în sensul că n-a mușcat pe nimeni cît eram acolo, și nici atît de izolată pe cît crede lumea, în sensul că era plină de oameni. Cu toate astea, oameni relativ civilizați, care strîng căcatul după cîine în punguțe mici, nu se înghesuie unii în alții și nu aruncă gunoi peste tot. Ce-i drept, erau niște oameni din Iași care conduceau un gunoi de Fiat care și-a pierdut toba urcînd dealul, dar asta nu se pune. În schimb, am avut ocazia unică să observ în habitatul lor natural pițipoancele de Instagram, care au venit să-și îndeplinească dansul ritualic la aparat și cel mai probabil să-și capitoneze cuibul cu poze pentru iarnă. Erau două, însoțite de doi domni. Domnii s-au așezat frumos pe prosopel și au început să se uite în gol spre mare. Doamnele s-au retras în grohotiș ca să se pozeze frumușel. Întîi a pozat-o una pe cealaltă, apoi cealaltă a pozat-o pe una. Trecuse deja o oră și domnii aflați pe prosopel începuseră să sfîrîie, dar nu contează pentru că fetele deciseseră că e de ajuns și s-au întors la bază. Cel puțin asta credeam eu, pentru că de fapt doar veniseră la bagaje ca să-și schimbe outfit-urile de pozat. Au schimbat în total vreo cinci-șaseoutfit-uri. Ba cu pălărie, ba fără pălărie, ba cu costum de baie, ba fără costum de baie. Între timp, domnii de pe prosopel se carbonizaseră, dar nu îndrăzneau să se miște. În final, am zis gata, au terminat fetele, boscheții sînt liberi. Dar din nou m-am înșelat, pentru că, deși nu și-au mai schimbat outfit-urile, au început să introducă tot felul de alte accesorii în ședința de photoshooting: umbrele, cărți, prosoape, zmeie. Unul dintre domnii de pe prosopel a căzut într-o parte în nisip și probabil a murit, sau poate a adormit. Cert e că, patru ore mai tîrziu, fetele erau încă acolo și-și făceau treaba.Și probabil încă mai sînt și acum, dacă nu cumva au rămas fără baterie la telefoane.
Comuniunea dintre om și Instagram
