Știți deja din numărul trecut: motociclistului Codruț Toboc îi place să se plimbe pe acolo pe unde nu ajung iubitorii de all-inclusive. A fost în Kazahstan, Kîrgîstan, Transnistria, Ucraina, Rusia, Turcia, Iran, Armenia și Georgia. Aceasta din urmă fiind una dintre destinațiile care i-au plăcut cel mai mult și pe care a vizitat-o de două ori. Sună atît de ciudat încît merită să-i dăm încă o dată cuvîntul.
Reporter: Care-i treaba cu Georgia, ce naiba e așa mișto acolo?
Codruț Toboc: Georgia este cea mai frumoasă țară pe care am văzut-o. În primul rînd te dă pe spate relieful. Ai stațiune la malul mării, Batumi, care e foarte mișto, cu clădiri renovate și cu bulevarde cu palmieri imenși, nu în ghiveci ca la Mamaia. În plus, poți să găsești hoteluri gen Mariott, iar la 200 de kilometri de asta ajungi la niște comunități izolate, în munți cu ghețari permanenți. Georgia are o istorie foarte bogată. Citeam la un moment dat că au înregistrate obiective turistice de genul mînăstiri și fortărețe vreo 12.000.
Rep.: Bine, bine, dar unde e de mers în Georgia, la țintă?shatili,
C.T.: E o regiune care îmi place foarte mult, se numește Svaneti și este situată undeva în munți, la granița cu Rusia, foarte izolată. Am mai fost acolo și în 2009, era un drum de munte pe care-l urmai și ajungeai într-un orășel, cît un sat, Mestia, unde majoritatea caselor au niște turnuri de apărare vechi de o mie de ani. Era zona în care regii și reginele se retrăgeau în caz de război. În zona aia locuiește o ramură a georgienilor care se numesc svani, și care vorbesc chiar și o altă limbă.
Rep.: Din Mestia unde mai putem să mergem, să facem niște poze mișto pentru profilul de Facebook?
C.T.: Într-un sat mișto, se numește Ushguli, care este una dintre localitățile situate cel mai sus din Europa, undeva la peste 2.000 de metri, și care este locuită în tot timpul anului. De fapt, Ushguli este o comunitate formată din patru sate care fac parte din patrimoniul UNESCO. Locuințele din Ushguli au și ele turnuri de apărare, iar în fundal se vede vîrful Shkhara, care are peste 5.000 de metri. Și, gîndește-te, asta este la doar 200 de kilometri de Marea Neagră, unde ai o stațiune cosmopolită.
Rep.: Șmecheri georgienii ăștia.
C.T.: La 130 de kilometri de Tbilisi, din care 30 de kilometri de asfalt și 100 de kilometri de drum extrem de greu, spre granița cu Rusia, se află o comunitate extrem de izolată, Shatili, care este un fel de Machu Picchu în variantă gerogiană. Acolo este un sat construit în stîncă, pe care locuitorii l-au părăsit prin anii ’80 și au construit un altul lîngă el.
Rep.: Sună foarte tare ce mi-ai povestit, da’ trebuie să aibă ei și un defect.
C.T.: Beau cam mult georgienii. Spre exemplu, am stat la masă cu un profesor de filosofie, un arhitect și chiar și un consilier local. După o oră eram în genunchi. Iar ei mă întrebau: „Dar voi, în România, nu prea beți?!”.
Rep.: Ne-ai convins, acolo e de noi. Înainte să plecăm, dă-ne un pont și despre cazare.
C.T.: Fie folosesc ghidul Lonely Planet, în care alți turiști îți spun cine te poate caza în satul cutare, fie mă așez în centrul unei localități și aștept. E imposibil să nu se bage vreun localnic în seamă, pe care să-l întrebi unde te poți caza. De obicei zic “Hai la mine sau du-te la cutare”. Sunt ospitalieri. Și, mai mult de atît, Georgia s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, iar în prezent cred că are mai mulți turiști decît România.