De multe ori titlurile cărților promit mai mult decît conținutul lor. De astă dată, titlul acoperă pe deplin textul Valentinei Glajar despre dosarul pe care Securitatea i l-a ticluit Hertei Müller. Pînă la această minuțioasă cercetare, autoarea, care e profesoară de germanistică la Texas State University, a tradus în engleză din Herta Müller, a mai publicat eseul Herta Müller: Politics and Aesthetics, dar și alte cercetări despre îndeletnicirile Securității din România.
Cartea despre dosarul sau, în termeni securistici, DUI-ul Hertei Müller urmărește lucrurile încă de pe vremea cînd informatorii o menționau doar în treacăt pe tînăra scriitoare, fiindcă erau puși să-i toarne pe alții, mai importanți pe-atunci decît ea. Sîntem pe vremea cînd tot mai mulți etnici germani plecau din România, unii cu acte de emigrare, iar alții, care mergeau în RFG în scopuri turistice, nu se mai întorceau de acolo. Ceaușescu transformase emigrarea nemților noștri într-o afacere: îi vindea la bucată statului german. Cu scritorii treaba era mai complicată; unii dădeau interviuri presei din RFG despre motivele care-i făceau pe sași și pe șvabi să părăsească România, alții adresau autorităților memorii de nemulțumire și tot mai mulți publicau în presa de limbă germană din țară și/sau la Editura Kriterion texte critice – articole, poezie, proză – care scăpau de vigilența cenzurii. Chestia și mai complicată era că printre scriitorii și artiștii etnici germani erau și informatori – șantajați sau din „datorie“ față de stat ori fiindcă sufereau de sindromul Stockholm în care victima ajunge să-și îndrăgească torționarul. Celor mai, cum să le spun, importanți dintre acești turnători, Valentina Glajar le spune și poveștile de viață, nu numai le citează contribuțiile sub pseudonim la Securitate. Cel mai harnic și mai longeviv dintre ei era cîntărețul, actorul și prolificul scriitor Hans Mokka. Acesta a fost 27 de ani în slujba Securității. Recrutarea lui s-a produs după ce Securitatea a aflat cu ce se îndeletnicise de fapt Mokka în timpul războiului. Nu fusese doar cîntăreț pentru Waffen-SS, recrutat obligatoriu cum pretindea, ci voluntar zelos care fusese gardian în lagăre de concentrare pînă în ultimele zile ale războiului. Cînd Securitatea l-a arestat pentru toate astea, cîntărețul a ales libertatea de informator, sub numele de cod Mayer, în locul pușcăriei. Mayer a turnat-o pe Herta Müller și cu ceea ce auzise de la ea cu urechile lui, dar și cu ceea ce afla despre ea de la alții.
Fără să știe unii de alții, zeci de informatori germani și români au făcut delațiuni la Securitate despre Herta Müller. În plus, Securitatea a răspîndit zvonuri că ar fi fost informatori și despre unii care n-au făcut asta, încît scriitoarea care era tot mai des chemată la interogatorii din 1983 pînă în 1987, cînd emigrează în RFG, devine bănuitoare și față de cine n-ar fi avut motiv.
Cînd cercetează dosarul Hertei Müller, Glajar suprapune declarațiile ei cu notele informatorilor pentru a descoperi ce încerca scriitoarea să țină ascuns de anchetatorii ei. La rîndul lor, securiștii încercau să-i facă pe „Obiectiva“ H.M. și pe „Obiectivul“ Richard Wagner, soțul ei, să-și abandoneze convingerile și eventual să colaboreze cu ei, spunîndu-le ce omiseseră să declare. Iar asta nu e decît una dintre metodele folosite de securiști împotriva Hertei Müller, pe care le descrie Valentina Glajar în cartea ei care începe șocant cu un citat infam din Radu Tinu, unul dintre securiștii care au anchetat-o pe scriitoare: „Herta Müller ar trebui să-și împartă premiul Nobel cu Securitatea“. Radu Tinu e cel ce s-a lăudat că a instalat microfoane în apartamentul din Timișoara al Hertei Müller, ceea ce e o minciună, la fel cum tot o minciună e și afirmația aceluiași că a citit toate cărțile scriitoarei pe care a urmărit-o, constată documentat Glajar în acest volum care se citește ca un thriller, deși e un studiu cît se poate de serios despre contribuția Securității la coșmarurile care încă o bîntuie pe Herta Müller.
Valentina Glajar, Dosarul de Securitate al Hertei Müller. O poveste din arhive despre supravegherea din România comunistă, traducere de Alina Pavelescu, cuvînt înainte de Alison Lewis, Editura Polirom, 2025.