Săptămîna trecută am văzut un dac în metrou. Mă rog, nu era chiar un dac get-beget, era un băiat din ăla hip, cu căciulă de tarabostes, mustață de hipster răsucită în sus și servietă de corporatist în Pipera. Imediat au început să mă treacă cele mai negre gînduri. Aoleu, dacă-i dac, sigur e și ultranaționalist! Dacă-i ultranaționalist, sigur e și ultrareligios. Automat, m-am dat un pas mai în spate, că nu știi niciodată ce boli mai iei de pe barele din metrou. Pe de altă parte, poate că-i doar un tînăr frumos inofensiv, care se bucură de diversa moștenire culturală a strămoșilor noștri daci. M-am mai înmuiat. La următoarea stație a scos o carte cu Arsenie Boca și m-am gândit că poate mai aveau dreptate și strămoșii mei romani, cînd le-au făcut ce le-au făcut strămoașelor lui dace.
Controlați-vă emisiile de Zamolxe
