După mintea multor compatrioți, primul mag a adus în ieslea din Betlehem o oală cu sarmale, al doilea un platou cu salată de boeuf, iar al treilea a desfășurat o ghirlandă de cârnați. Astea au devenit la noi principalele simboluri ale Crăciunului. Și bradul, în toată lumea, fiindcă se știe că Iudeea de acum două milenii și ceva foșnea de la atâtea conifere. Sărbătorile de iarnă s-au transformat, așadar, într-o lungă campanie promoțională îmbinată armonios cu fripturi, piftie, caltaboși și vin – de țară, natural, de la socrii cuiva, dacă se poate.
Și pe vremea lui Ceaușescu decembrie se numea „Luna Cadourilor”, însă măcar pe atunci nu existau campanii promoționale de Crăciun, că nici Crăciun nu exista, oficial, și nu te îndemna nimeni să cumperi, fiindcă n-aveai ce. Românii tăiau de Ignat un merluciu congelat și pârleau șoriciul de pe ghearele unui pui rahitic de Gostat. Ușor, rafinat, dietetic și bun pentru siluetă! Sarmalele se făceau din varză învelită în foi de viță ori din viță învelită în varză – eventual, cu niște orez, că din ăsta mai primeam, uneori, de la poporul chinez frate. Natural, vegan, fără de E-uri și fără carne! Gospodinele erau fericite, fiind scutite de multe dintre problemele de azi, fiindcă piftia făcută din orice, chiar din apă, se prindea singură, doar de la frigul din case!
Nu aveam brad de Crăciun, ci pom de iarnă, sub care își depunea darurile un Moș Gerilă cam costeliv și galben la față, simbol al prosperității noului an. Copiii de atunci nu erau risipitori, ci își mâncau (cei din familii mai cu posibilități) portocala ori banana anuală cu tot cu coajă și bomboanele din pom cu tot cu staniol, iar unii mușcau și din globuri sau lumânări; în plus, nu făceau exces de dulciuri, să se îngrașe: checul cu rahat făcut de bunica (checul, nu rahatul!) trebuia să ajungă la toată familia până după Revelion!
Oamenii erau mai liniștiți fără colinde cu Hrușcă sau Fuego și emisiuni de Crăciun; aveau și mai mult timp liber, fiindcă de pe telefoanele fixe cu disc, eventual și cu vecinii în cuplaj, nu trimiteau felicitări și clipuri video cu reni care se bat sau cu Moșul care scrie „Ho-ho-ho!” cu pișu pe zăpadă – deși zăpadă și pișu aveam pe atunci, nu ne lipseau. Etc.
De Crăciun, la mormântul lui Ceaușescu s-au adunat puțini nostalgici, doar o mână-două, să dârdâie împreună: clar, ni se împuținează valorile! Sau au început să uite oamenii că înainte era mai bine!