Nu mai întrebați ce a făcut Simona pentru voi, întrebați-vă ce ați făcut voi pentru Simona. Povestea de succes (și insucces) a Simonei Halep este despre voi și despre noi toți, românii.
Ca să fim sinceri, nu ne înnebunim după tenis. Ni se pare un sport cumplit, de contact, unde trebuie neapărat să-ți omori adversarul – un sport sîngeros, care prețuiește voința, concentrarea și instinctul de killer. Nu îndeamnă la cooperare, n-are nici poezia și forța epică a fotbalului pe care îl iubim. Cu toate astea, de dragul Simonei, am făcut eforturi. Am stat treji pînă-n viul nopții, ne-am trezit chiauni la cîntatul cocoșilor și ne-am pus ceasul să sune dis-de-dimineață la 10,30, duminica, la finală. Pe bună dreptate, a meritat. Simona Halep a fost foarte bună, iar noi am avut material de reflecție. Nu le avem cu tenisul, dar, prin fișa postului, ne ocupăm de poporul român. Or, urmărind reacțiile atîtor haters („puși pe ură”, cum să le zicem, în atît de frumoasa limbă română?), ne-am face o impresie greșită despre poporul pe care-l iubim ca pe fotbal.
„Românii” e invidioși. S-au apucat să calculeze cît cîștigă Simona. Nu se gîndesc că sacrificiile ei, ca să reprezinte (și) România în lume, sînt fără preț.
„Românii” se pricepe la toate. Așa cum, pe vremea Nadiei, pomeneau toți de Tsukahara, acum sînt destui care o critică pe Halep că n-a contracarat un backhand în cross sau, chilu’ babii, ce-o fi, habar n-avem. Cu excepția unui CTP, care, aici, se mai pricepe, s-au trezit toți specialiștii neamului…
„Românii” urăște din principiu, mai ales se urăsc pe ei înșiși. D.p.d.v. al lor, Simona Halep ar fi ca poporul, clachează în momentele importante. Băi, fraților (că sînteți și voi, totuși, frații noștri), dacă sînteți atît de șmecheri, hai să vă vedem cum trăiți tristețea de a trece de pe locul 1 pe locul 2. În lume.
Ș.a.m.d. „Mare șmecherie, n-a cîștigat nici un turneu de Grand Slam”, „E prea pitică, o lasă nervii”, „E un zero barat pe lîngă Serena Williams” etc. Textele astea, venite de la concetățeni de-ai noștri, nici n-ar trebui băgate în seamă, dacă nu ne-ar da o idee despre starea națiunii. Băi, nenică, chiar cînd e cineva ca Simona Halep, care chiar face performanță, tot se găsesc niște mari șmecheri să spună că nu-i chiar așa, că una-alta, că mă-nțelegi, se vede că-i din România, țară de căcat. Discursul ăsta, veșnic negativist, ne menține acolo unde sîntem, la periferie. În loc să ne promovăm campionii, cîți sînt, ne repezim să le arătăm cusururile. Ar trebui să le facem statuie, băă!
Pentru noi, Simona Halep rămîne „Simona noastră”. Cu enormele-i calități și inevitabile greșeli, ne va reprezenta în continuare. Hai Simona, hai România!