Invitata de astăzi de la Ora de Turism este Cristina Iliescu, manager de destinație la Asociația Colinele Transilvaniei. Te rog să ne spui mai multe despre această asociație. Cînd s-a înființat? Ce activități ați avut pînă acum?
Mai mult decît o asociație, sîntem o destinație de ecoturism, Colinele Transilvaniei, asta e important să știe lumea. Asociația este formată în 2022, dar inițiativa are deja zece ani. A fost la început o inițiativă non-formală prin care ONG-urile din zonă și GAL-urile (Grupurile de Acțiune Locală) s-au unit și au început, cît de mult se poate, să se coordoneze pe partea de dezvoltare a turismului sustenabil în zonă.
Sîntem aici, la Valea Verde, la Cund, într-un loc care cred că este definiția sustenabilității. Ce-a reușit să facă Jonas aici în acești ani de cînd este în România e, după părerea mea, un exemplu. Spune-ne mai multe. El este membru al asociației, cum a decurs colaborarea cu el?
El nu este membru al asociației, dar e unul dintre prietenii Colinelor Transilvaniei. Ne place foarte mult și a fost o inspirație pentru multă lume în zonă ceea ce face Jonas, tot conceptul de la Valea Verde, și ne dorim cumva ca modelul ăsta de bună practică să fie cît mai mult îmbrățișat în cît mai multe sate din destinația noastră. Sînt extrem de multe sate care nu sînt cunoscute, dar care au același potențial ca și satele cunoscute, precum Viscri, Saschiz, Biertan și, mai nou, Apold. Pentru că sîntem alături de colegii de la Visit Mureș, sînt o grămadă de sate care au același potențial, peisaj asemănător, acest peisaj cultural, cum îl numim noi. E păcat ca ele să nu fie puse în valoare, dar ne place să o facem cu respect față de natură și față de oamenii care locuiesc aici.
Am făcut această mică eroare, că Jonas este membru al asociației. Spune-ne, cine sînt membrii asociației?
Membrii asociației noastre, fondatori, sînt cîteva ONG-uri cu greutate în zonă și cu multă experiență în ceea ce înseamnă dezvoltarea locală. Aici mă refer la Asociația Mioritics (care are o experiență extrem de îndelungată pe tot ce înseamnă promovarea patrimoniului cultural), Fundația Mihai Eminescu Trust, Fundația Adept Transilvania, Fundația Biserici Fortificate (care lucrează pentru a pune în valoare acest patrimoniu săsesc care a rămas în urma sașilor), Asociația Județeană de Turism Sibiu și, sperăm curînd, chiar și colegii de la Visit Mureș și de la viitorul OMD Județean Brașov. Sîntem ceea ce face o Organizație de Management de Destinație, doar că o facem într-un mod mult mai aplicat și mult mai la firul ierbii, iar cumva deviza noastră, direcția noastră strategică, este ideea de ecoturism. Ținem mult la punerea în valoare a ariei naturale protejate, pentru că ne aflăm într-o arie naturală protejată, protejată în special pentru tot ce înseamnă păsări. Sîntem într-o zonă în care avem extrem de multe specii de păsări care vin să cuibărească între aceste coline sau în zona aceasta, pentru fînețe, pentru pajiști cu arbori seculari, pentru păduri. Tot acest peisaj pe care omul și l-a modelat în funcție de necesități a fost sustenabil înainte ca sustenabilitatea să fie o necesitate și o nevoie.
Avem o rețea de ecoturism, care este o rețea informală, o platformă de colaborare pe care noi o animăm pentru operatorii din zonă și avem în rețea undeva la 90 de operatori. E o rețea mereu în schimbare și se adaugă membri noi. Unii consideră că ecoturismul nu este pentru ei și atunci își doresc să iasă, dar e un organism viu. În momentul de față avem 90 de membri în rețeaua de ecoturism, care sînt fie furnizori de cazare, case de oaspeți, mici pensiuni. Ecoturismul e compatibil cu pensiuni de pînă la 15 camere, tot ce este mai mare deja nu mai poate fi încadrat la capitolul ecoturism. Ghizi locali, puncte gastronomice locale, mici tur-operatori locali care fac incoming, producători locali, furnizori de evenimente sau de experiențe. Pentru că se întîmplă la noi tot felul de workshop-uri, de retreat-uri și atunci avem și acest segment de operatori care sînt la noi în rețea și de care ne bucurăm că sînt destul de activi. Lucrăm cu peste 44 de primării din trei județe. Sîntem un pilot de cooperare interjudețeană pe care ne dorim să-l dezvoltăm cît mai mult și să ajungem ca această cooperare să se simtă inclusiv la nivelul autorităților.
Un exemplu concret al acestei colaborări poate fi o linie turistică de legătură – o linie de autobuz sau de tren care să facă legătura între aceste sate. E exemplul cel mai ușor și cel mai concret. Ca turistul să aibă acces mai facil în destinații, să nu se oprească la limita de județ, pentru că turismul nu se oprește la limita de județ, și atunci să poți să dezvolți infrastructură critică ce să permită turiștilor să descopere ce este frumos, nu doar orașul sau satul în care au venit. Să descopere, să petreacă mai mult timp aici, să se bucure de natura aceasta, dar, repet, într-un mod respectuos.
Ce ați reușit să faceți în acești ani de activitate oficială? Poate ducînd mai departe idei pe care le-ați avut în perioada în care nu erați formal organizați.
Nouă ne place să spunem că lucrăm deja de peste zece ani. Formalitățile juridice nu sînt neapărat atît de relevante. Dar ce am reușit să facem în ultimii ani este că am crescut vizibilitatea destinației prin participarea la Destinația Anului, unde am avut cîteva sate care au fost în primele trei cotate la competiția „Sat de poveste” și aici mă refer la Biertan, mă refer la Saschiz, mă refer la Viscri. Altele au fost nominalizate și asta este deja mare lucru, pentru că juriul, procesul de votare și procesul de selecție a destinațiilor cîștigătoare este chiar unul profesionist și asta e foarte important. Adică nu se uită doar după notorietate sau după cîte voturi s-au strîns, ci se evaluează și niște aspecte cantitative și calitative apropo de investiții făcute, de cum arată mediul public-privat, cum colaborează acest mediu public-privat în sat pentru dezvoltarea turismului. Anul acesta ne-am bucurat să fim chiar cîștigători la categoria „Tărâmuri de poveste”, după ce anul trecut am luat locul 3. Ne bucurăm de această recunoaștere. Anul trecut am luat și la nivel european un premiu, premiul Rețelei Europene de Turism Cultural, care iarăși ne-a bucurat foarte mult la capitolul reziliență, și ne dorim cumva să dezvoltăm partea aceasta de a fi un exemplu de bună practică și de a inspira și pe ceilalți.
Nu sîntem singuri în această poveste. Noi lucrăm într-o rețea de eco-destinații cu alte destinații din țară, în colaborare cu Asociația de Ecoturism din România, de peste zece ani. Ne întîlnim frecvent, discutăm cazuistic, ne împărtășim experiențele, ne plîngem unii pe umărul celuilalt, dar cumva încercăm să ducem mai departe ideea de ecoturism și să punem în valoare această natură extraordinară pe care o avem. Toată lumea care vine aici o apreciază, dar noi cumva uităm cît de valoroasă este, de fapt, o luăm de-a gata și avem tendința să o minimalizăm. Cu toate acestea, sînt mii, zeci de mii, sute de mii de turiști care vin anual în România pentru natură și pentru a se bucura de natură și de liniștea pe care ți-o oferă zona aceasta; pentru a vedea viața simplă care, da, uneori mai presupune un tractor care trece încărcat, care vine de la cîmp, își face treaba… dar e un alt ritm al vieții și cumva simți, și îți dă o perspectivă, ție ca turist, cînd te întorci acasă, să ai această detoxifiere digitală și urbană, și de tot acest tumult al vieții urbane pe care o trăim cu toții, indiferent că locuim în orașe mari sau în orașe mici.
La ce proiecte lucrați în acest timp? Care sînt proiectele de viitor, ce își propune să facă asociația?
Noi avem, în general, patru piloni principali. Primul și cel mai important este calitatea în serviciile turistice sau în serviciile ecoturistice, iar aici lucrăm cu rețeaua de ecoturism: avem diverse workshop-uri, pregătim diverse programe de susținere a antreprenorilor, astfel încît promisiunile legate de ceea ce primește turistul – sau orice turist, cînd ajunge la noi cu acest concept – să fie coerente, și încercăm să lucrăm cît mai mult pe acest subiect.
Un alt pilon pe care îl avem este partea de infrastructură, alături de Fundația ADEPT, care a început primul traseu de single trail de mountain bike între Viscri și Saschiz, inițial, și apoi Sighișoara. Noi am extins rețeaua de trasee, iar acum are peste 500 de kilometri. Se poate face drumeție, se poate merge cu bicicleta, dar nu enduro, nu ATV-uri. În zonă, de altfel – deși nu este atît de bine comunicat acest lucru de către administratorii ariei naturale protejate – teoretic, este interzis accesul de agrement cu mijloace de tip enduro. Noi ne străduim ca această infrastructură să fie bine pusă la punct, să fie cît mai bine marcată, să se parcurgă în siguranță și încercăm să dezvoltăm conținut de interpretare turistică, adică dezvoltăm poteci tematice de-a lungul acestor trasee. Ne-am bucurat să devenim un fel de partener local cu cei de la Via Transilvanica, care au venit și au folosit o parte din această rețea pentru secțiunea lor de Terra Saxonum. Încercăm acum să dezvoltăm partea de muzeistică sau de experiențe care să includă partea de interpretare turistică.
Mai mult decît atît, al treilea pilon este cel de educație, pentru că ne-am dat seama că fără educație nu poți face nimic. Am avut noroc că există, la nivel de clasa a V-a, un opțional care se cheamă „Educație pentru peisaj” și, alături de Centrul Schubz din Rîșnov, am făcut un manual și un ghid pentru profesori, special adaptat pentru zona noastră, care să fie predat în școlile din destinație. În momentul de față, peste 30 de școli au făcut măcar un atelier de educație pentru peisaj, iar 20 au opționalul în programa lor școlară. Ne dorim să fie cît mai multe, ne dorim ca fiecare școală din destinație să aibă un asemenea opțional și lucrăm cu profesorii – am făcut niște workshop-uri cu ei pentru a le îmbunătăți stilul de predare și pentru a le oferi instrumente cu care pot preda la clasă, ca să facă cursul mai interesant, mai atractiv pentru copii, ca ei să se implice mai mult. Îi încurajăm să iasă în natură; deși din cauza problemelor cu urșii există această reținere și spunem că nu putem ieși afară, nu este nevoie să ieși foarte departe de sat. Într-un sat, între coline, nu e nevoie să intri mult în pădure, este suficient să ieși în curtea școlii și vei găsi lucruri pe care să le faci atractive și de care copiii să se bucure.
Ne-am bucurat că acești colaboratori ai noștri și prietenii de la ProPark au scos o mică cărticică în care se regăsesc toate meseriile pe care le poți avea în legătură cu natura, pentru că ne-am dat seama că, din păcate, copiii au foarte puține informații la nivel vocațional despre ce ai putea să faci în natură. Pentru ei, poți să lucrezi la ocolul silvic sau să fii fermier și atît, iar acum au descoperit cu foarte mare bucurie că există și o grămadă de alte meserii pe care pot să le practice și care pot să le fie o variantă de viitor, în care nu este neapărat necesar să părăsim locul în care ne-am născut. Adică putem să mergem să facem școală, te poți întoarce și poți avea o viață decentă făcînd un alt fel de meserie, dar care este legată de natură. Iar la capitolul Educație, scopul nostru este să lucrăm foarte mult și cu profesorii, să îi ajutăm, să le dăm instrumente, să le dăm jocuri, să le dăm informații, să îi aducem în centrul de educație de la Angofa, de lîngă Sighișoara. Am lucrat împreună cu Fundația ADEPT, care a restaurat fosta școală din cătunul care acum nu mai există, cătunul Angofa de lîngă Sighișoara, și dorim să dezvoltăm acolo un centru de educație pentru natură, astfel încît școlile să știe că pot să vină acolo ca să facă activități legate de natură.
Ne bucurăm foarte tare că avem parteneri foarte solizi la nivel de finanțare, cum sînt cei de la Romanian-American Foundation, cum sînt cei de la Fundația pentru Parteneriat, cum sînt fondurile de mediu; încercăm să găsim finanțare în proiecte care să nu fie doar punctuale, ci să se încadreze într-o strategie care să aibă o logică. Și, bineînțeles, nu ne pierdem focusul de pe tot ce înseamnă partea de guvernanță și de community management, astfel încît oamenii să nu se simtă singuri dacă au deschis o pensiune într-un sat și poate nimeni nu îi înțelege de ce au deschis acea pensiune. Vrem să îi facem să înțeleagă că mai sînt și alții cu care pot să se întîlnească, cu care pot să schimbe idei, care pot să îi încurajeze. Ne bucură cel mai tare și ne încarcă, de fapt, acest lucru cu comunitatea, cu operatorii, cu oamenii care se uită la vecinul care și-a făcut un punct gastronomic local și îi spun: „Ok, hai! Uite, poți să te duci la GAL să vezi dacă poți obține o finanțare, trebuie să-ți faci aceste acte”. Adică e un fel de mentorat, de suport și de sprijin, și încercăm să ducem mai departe chestia asta și către autorități. Adică să ajungem ca autoritățile să învețe unele de la celelalte, să colaboreze, să știe cum și în ce fel trebuie să păstreze patrimoniul și să-l pună în valoare, pentru că, de fapt, nu este suficient să-l păstrăm. Trebuie și pus în valoare, și trebuie ca actualii rezidenți ai satelor să aibă o legătură afectivă cu patrimoniul acesta și să-l dea mai departe generațiilor care vor veni. Da, ecoturismul asta își dorește: faci turism, dar gîndește-te și la cei care vin după tine.
Cum vă faceți cunoscută această activitate foarte interesantă? Întrebarea are două componente: la nivel local, regional, și, bineînțeles, național sau chiar internațional, prin participări la tîrguri etc. Care sînt instrumentele pe care le folosiți pentru a face cunoscută activitatea voastră?
La nivel local, deja sîntem destul de cunoscuți. Lucrăm foarte bine cu asociațiile județene de turism: cea de la Sibiu – pentru că cea mai mare parte a destinației este în județul Sibiu – lucrăm excepțional, sînt partenerii noștri strategici; la fel cu Visit Mureș și cu echipa de la Brașov. Așteptăm cu interes să se creeze și OMD-uri la nivelul acestor județe, tocmai ca să putem să fim un pic mai aplicați. La nivel regional, ne bucurăm că și Asociația de Ecoturism face o treabă excepțională în a promova ideea de turism sustenabil și de ecoturism. Așa știe lumea de noi și de ce facem noi. Poate nu chiar în detaliu, dar cumva s-a auzit de Colinele Transilvaniei, la nivel internațional: pe lîngă participarea ca stakeholder în diverse proiecte de cooperare internațională, am fost inclusiv invitați la Comisia Europeană pentru Turism să povestim despre ce facem noi și cum facem. Am spus că este foarte multă muncă de teren, deci nu se face din birou. Sînt foarte multe ore de condus, de vorbit cu oamenii. Mă mai întreabă fiul meu de multe ori: „Mama, dar tu ce faci?”. „Vorbesc!”. „Ce faci ca job?”. „Vorbesc!”. Și pare că doar vorbesc, dar consider foarte important faptul că sîntem mereu – și așa îmi doresc să fim – aproape de firul ierbii, ca să înțelegem foarte bine ce se întîmplă, ce probleme au de fapt în practică, să nu ne rupem de realitate și să intrăm într-o zonă doar pur teoretică.
Iar la nivel internațional, ca parte din exercițiul nostru de promovare și din activitatea de promovare a destinației în sine, mergem la tîrguri. Ne bucurăm că am reușit să deschidem apetitul spaniolilor pentru România. Asta se întîmplă după opt ani de zile în care am fost prezenți în standul României la Fitur, în Madrid, și ne-am dorit ca acest interes să se propage tot mai mult și continuăm să mergem la aceste tîrguri, la fel și în Franța. Deci, cumva pe baza unor date statistice – pentru că asta e altă activitate pe care o facem noi și ne ia mult timp, dar strîngem date statistice, zic eu, mult mai exacte decît ce putem găsi în datele statistice oficiale – și, pe baza acestor date statistice, luăm decizii de marketing și de management al destinației, în sensul că ne gîndim unde se pot dezvolta obiective noi, unde este nevoie de facilități și mai ales unde să ne promovăm. Am identificat în destinație cîteva locații unde știm că vin scouter-ii de noi destinații și atunci, în funcție de ce țări mai ai… i-am rugat să-și țină o evidență cu ce fel de turiști au și, în funcție de ce ne spun ei, așa decidem către ce piețe ne îndreptăm. Lucrăm apoi cu asociațiile județene de turism, care bineînțeles că au o capacitate financiară mult mai mare decît noi, pentru că noi sîntem un ONG pînă la urmă. Cumva, le dăm informații din teren ca ei să poată să-și adapteze strategiile și planurile de comuniciari către acele piețe. Lucrăm împreună foarte bine și încercăm să ne segmentăm foarte bine cine ce face, tocmai ca pentru un operator din teren să nu se creeze confuzia asupra intervenției noastre. Dar da, cam așa aude lumea de noi.
Absolut, din ce-ai povestit în ultima parte, nu prea e înțeles lucrul ăsta: că statistica este un instrument foarte important pentru a-ți pregăti proiectele și planurile de viitor – să ai date reale despre ceea ce se întîmplă în piață. Pentru că turismul este o industrie foarte volatilă și, dacă nu-ți pregătești bine temele din punctul ăsta de vedere, o dată că o să cheltuiești efort și bani inutil și, a doua oară, nu ai rezultate și lumea devine frustrată.
Exact, efectele sînt negative față de ceea ce ți-ai propus. Noi ținem foarte aproape legătura cu rețeaua și le spunem în fiecare an: „Acestea sînt datele, de asta am mers acolo, de asta am făcut asta, asta facem, asta încercăm”. Uneori ne iese, uneori nu; adică nu avem nici un fel de rușine să spunem că am încercat un lucru și nu ne-a ieșit. Întotdeauna le spunem că depinde foarte mult de cît de mult se implică ei și cît de mult își doresc ei. Și noi facem totul pentru rețea, dar indirect beneficiază și ceilalți operatori din destinație. Și cumva avem o transparență destul de mare, zic eu, apropo de ceea ce facem și cum facem. Și deși e greu să colectăm datele – pentru că, cel puțin membrii noi, n-au neapărat tot timpul încredere – membrii care sînt deja de la început cu noi nu au nici o problemă, s-au digitalizat între timp și au înțeles și ei cît de important este pentru ei înșiși, cît de important este să-și urmărească datele statistice. Pentru că acum, dacă toată lumea face promovare online, cînd îți faci o segmentare pe orice canal de social media, tu trebuie să știi de unde îți vin turiștii și către ce piață te adresezi. Și unii dintre ei chiar au început să folosească metodele pe care le folosim noi – poate nu neapărat la fel, poate au găsit altele – dar cumva au început să folosească datele în propriile lor afaceri, ceea ce e un progres foarte mare față de unde am plecat.
Aș încheia revenind la o chestie care mi se pare foarte importantă: educația, care face parte din proiectele voastre. Educația la nivelul eșalonului tînăr, copii, tineret – să-i încurajăm mai mult să descopere natura și să o respecte, și să îi respecte și regulile. De aceea te-aș invita să transmiți un mesaj familiilor cu copii. Ce tip de turism ar fi potrivit pentru o familie cu copii?
La noi în zonă se face foarte multă drumeție, acum și mai multă cu susținerea Via Transilvanica. Se face cicloturism, se face echitație, se fac ateliere, se fac workshop-uri, retreat-uri, evenimente gastronomice. Pentru familiile cu copii, în primul rînd, ce mi-aș dori foarte tare este să-i lase pe copii să se bucure, să alerge cu tălpile goale. Că nu se întîmplă nimic dacă ia o căpușă – poți să o scoți, există tratamente. Sau că, dacă vine o albină, nu înseamnă că murim toți. Ci să înțeleagă importanța existenței acelei albine. Chiar de curînd am avut ateliere cu copiii și exact asta este prima chestie pe care o întrebăm: ce importanță dau ei albinelor, ca să înțeleagă că, dacă dispar albinele, în foarte puțin timp vom dispărea și noi. Dacă tot vin în zonele astea, să se bucure de timpul petrecut împreună, să se regăsească. Pentru că cel mai mare lucru pe care îl găsești la noi în destinație, sau în orice destinație de ecoturism, este acest timp neprețuit pe care tu îl ai cu copilul tău, în care copilul tău lasă telefonul și vine să îl îmbrățișezi. Este cel mai mare lucru.
