Ajuns-au osîndă pe biata țară, piere toată floarea Moldovei. L-au săltat și pe Pinalti, pe baronul și mai degrabă logofătul Gheorghe Ștefan, acest Ceahlău al Cooperativei românești. Coincidență (sau nu), l-au priponit în aceeași zi și pe inegalabilul Nea Hrebe, artizanul Stelei postdecembriste, maestrul combinațiilor pe milioane de metru pătrat. În valul ăsta de arestări, înlănțuirea lui Iancu de la Timișoara, fostul playmaker de la Poli, a trecut aproape neobservată, ca o picătură într-un ocean de urmăriri, rețineri și condamnări penale. Ca la un semn, vedetele deceniului trecut se retrag din activitate, pe bancă, lîngă paturile suprapuse din spatele gratiilor. De cînd pîrnaia s-a banalizat, parcă-i mai simplu să-i contabilizezi pe ăia rămași afară decît pe cei care-s deja înăuntru. Dintre campioni, Marius Stan de la Oțelul nu se simte grozav, Bucșaru de la Urziceni rămîne un subiect de cercetat, doar Paszkany de la CFR s-ar mai putea descurca, așa cum face și UDMR-ul, de atîta vreme. Cît despre retrogradați, zău, nu-l vedem prea bine pe marele Mititelu, săracu’… Ne face nouă impresia că ăștia tot mai vor să selecționeze niște valori, alături de numele deja consacrate din Lotul Transferurilor și alte loturi. Gigi, Meme, Nețoiu, Borcea, Copos, Tata Jean – ce oameni, ce caractere! Alături de ceilalți, pomeniți mai sus, ne-au consumat din plin timpul, nervii și pasta din pix. Am fost, volens-nolens, martorii lor. Acum vreo cinci, hai, zece ani, însăși ideea că vor înfunda într-o zi pîrnaia ni s-ar fi părut doar o utopie de-a noastră, gazetărească. Astăzi, văzîndu-i cum se duc, rînd pe rînd, nu ne bucurăm, mai degrabă ne încearcă melancolia. Deșertăciune a deșertăciunilor, toate sînt furăciune…
Se duc unii ca să vină alții în locul lor. Pînă acum, strict sportiv, după rezultate, tinerii lupi nu par mai performanți decît șacalii bătrîni. Decît, poate, prin faptul că încă n-au intrat în vizorul instituțiilor statului. Da’ să nu credeți cumva că doar cu ofițeri, procurori și judecători vom avea un fotbal mai bun și mai drept. Dînșii, eheei, ar avea cazuri mai dificile: cu un președinte care a băut cu Gigi și s-a suit la volan cu o fostă ministră care a organizat Gala Bute și a construit terenuri în pantă, cu un fost primar care a contractat Arena Națională. Și cu alții, din întreg spectrul politic. Organele abilitate nu ne vor rezolva suferințele cronice. Luați-o și electoral, dacă vreți, c-așa-i contextul.
Zău, nu vi se pare curios că fotbalu-i ca țara? Nu ne calificăm pen’ că n-avem educație, sănătate, cultură, cercetare, infrastructură. Noroc că ne mai răcorim, de la peluză, atunci cînd niște corupți accidentați sînt trecuți, în huiduieli, pe tușă.
De la o vreme încoace, ne tot arestează unii personajele. Credeți că d-aia sîntem ofticați? Nțț, nenică! Teamă ni-i că noii intrați în scenă ne vor da iarăși de furcă, doar ca să nu ne ocupăm de Bayern-Dortmund (2-1) sau măcar de semnificațiile derby-ului feroviar Rapid – CFR Cluj, așa cum s-ar cuveni în orice țară normală. Ăsta o fi blestemul nostru. Orice țară de publiciști-comentatori își are conducătorii de club pe care nu-i merită. Totuși, mergeți la vot!