Făcură ce făcură ai lu’ Mititelu de la Pușcărie și ne pomenirăm, vericilor olteni, cu două Craiove – universitare ambele – în Liga 1. Felicitări, FCU Craiova, meritarăți din plin! Circumstanțele clasării pe primul loc n-ar fi chiar o noutate, în țărișoara noastră penală: păi, la o adică, Steaua sau Astra terminau pe locul 1 în Liga 1 atunci cînd patronii G. Becali și I. Niculae se aflau la răcoare… În schimb, ca de atîtea ori, Oltenia („eterna Terra nova“) se plasează în avangardă – așa cum se situară, în mileniul trecut, niște d’alde nea Tică Brâncuși sau nea Jenică Ionesco. Și alții. Azi, iacătă, Craiova îi va propune Ligii 1 un scenariu adecvat secolului 21 din Liga 1: Înfruntarea Clonelor. Din sezonul următor.
Aspectele juridice ale marii dispute dintre FCU și CSU (siglă, palmares etc.), zău, ni se par mai puțin importante. Să se tot judece, dom’le! Cine-i „adevărata Universitatea Craiova“? E aia care face ceva pe teren, zicem noi. Pe teren nu joacă sigla și palmaresul. Altfel, luat la bani mărunți (nu chiar mărunți), multe se pierd în ceața anilor ’90-2000. Ziserăm că oltenii se plasează în avangardă, ca de obicei, pen’ că reușirăm, la cel mai înalt nivel, în Liga 1, să punctăm un fenomen care a căpătat proporții naționale: decît să ne dublăm performanțele, mai bine dublăm echipele. O întrebare bîntuie România: cine este „adevăratul“ club X, care-i „adevărata“ echipă Y? N-avem loc aici, desigur, să povestim pe larg toate cazurile – din Dobrogea pînă-n Ardeal, din Banat pînă-n Moldova, din Oltenia pînă-n Bucale. Ar fi o poveste tare lungă, țesută în ’jde miile de nopți ale tranziției. De-a lungul anilor, avurăm noi, românii, acest farmec aparte – să ne clonăm cluburile și echipele. Fiecare dintre ele, în funcție de preferințe – una mai „adevărată“ decît celelalte. Unde-i „adevărul“ în acest meci? Adevărul e că, fraților întru fotbal, scorul rămîne de-a dreptul nul. Fanii lu’ FCU Craiova îi numesc pe suporterii lu’ CSU Craiova, disprețuitor, „sămînțari“. La fel și cei de la CSA Steaua, la fel de disprețuitor, îi consideră pe cei de la FCSB miște simpli „cetățeni“. Adicătelea, ca cum ar veni, ultrașii din ligile inferioare îi desconsideră pe oportuniștii care doar toacă semințe și aplaudă ca la teatru în Liga 1… Ochei, o fi o idee și asta. Da’ cu asta ce-am făcut, pam-pam?! Cînd va mai ajunge „adevărata“ Universitatea Craiova într-o semifinală europeană? Cînd va mai cîștiga „adevărata“ Steaua o Cupă și o Supercupă? Răspunsul rămîne învăluit, practic, în mister. Încă mai trebuie lămurite niște chestii. Bă, tu cu cine ții? Cu Craiova lu’ Mititelu sau cu Craiova Olguței / a lu’ Rotaru? Ții cu Steaua Armatei sau cu Steaua lu’ Gigi? Între timp, pînă afla-vom răspunsurile la aceste întrebări atît de delicate, mai așteptăm, asta e… sîntem obișnuiți. În anii ’90 ne-am omorît, ne-am dat cu sapa-n cap pentru doi metri de gard. Nici acum nu s-au încheiat toate procesele din cazurile pe chestie de retrocedări. Așteptăm, așadar, să se pronunțe onorata instanță și să le spună clar suporterilor: asta-i adevărata echipă, cu ea să țineți! Navigînd printre atîtea dublete și clone, teamă ni-i de altă chestie: nu care cumva să ne trezim că, urmînd un model deja răspîndit, vom avea și două echipe naționale care-și dispută sigla și palmaresul. Păi, atunci, noi, suporterii necondiționați, cu cine ar trebui să ținem? Care dintre Românii o fi mai „adevărată“? Hai România!