La început au fost parcările din București. Nu era mult, dar nici lucrurile nu păreau atît de serioase, iar Elena mai avea voie, din cînd în cînd, să-și petreacă sărbătorile alături de bărbatul din acte.
După aia situația s-a învîrtoșat și Dorin a mărit prețul de închiriere. I s-a acceptat cererea, dar i s-a cerut răbdare și discreție. La începutul anului trecut, tăcerea lui Dorin era să fie cumpărată cu o parte țeapănă din asigurările private de sănătate. Nu mult, cam 60-70%. Numai că a venit Arafat cu gura aia a lui mare și cu ditamai capitalul de simpatie și a stricat toate socotelile. Acum Dorin e cam nervos și tot sună și sună întruna, cerînd renegocierea coabitării. Dar are și Traian limitele lui, așa că n-a mai răbdat și i-a zis verde-n față: “Tu nu gîndești, băi, că mîine-poimîine vei fi viitorul ex-soț al viitoarei președinte a României? Neam de neamul tău n-a visat așa ceva!”.
Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013