Toate experimentele cu programa şcolară ale miniştrilor care au fost plantaţi la Educaţie de la Mihai Şora încoace au dus la balamucarea învăţămîntului. Jocul de-a băgăm asta şi scoatem aia i-a zăpăcit pe profesori, care nu mai ştiau ce să predea la ore. Iar elevilor atît le-a trebuit cînd au văzut că una nu prea învaţă şi alta li se cere la examene.
Educaţia a tot fost reformată pînă a ajuns pe butuci. Dacă mai adăugăm şi grevele profesorilor şi exodul din învăţămînt al celor capabili să facă bani fără să-şi mai bată capul cu toate loazele ajungem la rezultatul de azi, că unul din doi elevi de 15 ani nu înţelege ce citeşte. Adică ştie alfabetul, dar asta nu-i foloseşte la nimic. Cum vine asta? Simplu. S-a renunţat la cinstitele ore de lectură din gimnaziu în care profesorul trebuia să-i pună pe domnii elevi să citească cu glas tare, pe rînd, şi îi ardea la notă pe cei care nu continuau lectura de unde trebuia. Şi după fiecare fragment, se scoteau „ideile principale”, tomnai ca să priceapă învăţăceii ce le-a fost dat să citească. Pentru profesor orele astea sînt enervante, dacă n-are stofă de pedagog, fiindcă el însuşi trebuie să stea cu nasul în text, dacă nu l-a învăţat pe dinafară, ca dirijorul partitura.
Dar cu toate idioţeniile despre revoluţionarea învăţămîntului scremute de miniştri inepţi am ajuns ca în experimentul lui Claude Levy-Strauss în care membrilor unui trib care nu ştiau ce e cinematograful li s-a proiectat un filmuleţ, apoi au fost rugaţi să povestească ce văzuseră. „O găină!” au spus toţi. „Ce găină, fraţi tribali?” s-a minunat autorul experimentului care le dăduse să vadă o chestie cu nişte oameni care făceau ceva.
Cînd a revăzut filmuleţul, omul alb a descoperit că într-adevăr prin cadru trecea o găină. Elevul romîn de 15 ani nici măcar găina n-o descoperă cînd citeşte un text. Aşa că de la toamnă în gimnazii se bagă la loc orele de lectură, cu deştul pe carte. Poate mai învaţă şi profesorii ceva.