Marijuana stătea pe bordură. Cea mai fidelă fată luase o bordură în fund și mânca o merdenea. Soare, cald, natura se trezea la viață, dar își dădea seama că va muri curând între betoane și atâtea mașini. Mergeam pe strada Doamnei, ieșisem dintr-un anticariat și mă îndreptam spre Banca Națională.
Mi-am aprins o țigară și mă uitam la Marijuana. E o senzație și asta.
Marijuana vorbea cu o doamnă în vârstă care avea un cățel. Din ce am înțeles, doamna îi spusese că animalul era bătrân și se cutremura de pe-acum la gândul pierderii sale. Mușcând din merdenea, Marijuana i-a zis:
– Stați liniștită, doamnă, că se reîncarnează! Așa e mersul lumii, al sufletelor…
Doamna a fost mulțumită de această perspectivă și i-a zâmbit, după care s-a întristat din nou.
– Dar, oricum, nu se reîncarnează imediat.
– Asta nu mai știu, doamnă, a zis Marijuana. Asta nu știe nimeni.