Norocul îi ajută pe cei cucernici. Dincolo de ceasul al 12-lea, în minutul 90 + 1 al meciului cu Finlanda, cînd înscria Hoban, am avut o revelație: da, cu adevărat, Dumnezeu există! Generalul mistic Tata Puiu nu-i decît trimisul Lui pe gazon. Altfel, s-a văzut cine-i veritabilul Antrenor, Conducător de Joc și Vîrf Providențial. Gîndiți-vă ce faze complicate a rezolvat. Probabil că, fără El, nu s-ar fi întunecat vederea arbitrului Thomsen la faultul ăla în careul nostru, cînd le-a refuzat finlandezilor un 11 m evident. Și tot El – așa credem, Doamne! – a inventat o pasă luminoasă în secundele de prelungire. Negreșit, fără aportul decisiv al Marelui Jucător, luam bătaie de ne mîncau dracii.
Ceea ce a urmat duminică, de ziua Lui, n-a fost decît o confirmare a evidenței. Divinitatea s-a mai implicat doar în minutul 45 + 1, la fabulosul și norocosul gol ieșit din centrarea șutată a lui Budescu. În rest, a lăsat jocul să curgă liber, către un firesc 3-0 cu Insulele Feroe. Revenim de acolo cu misiunea Generalului îndeplinită, nu fără emoții. Mai păstrăm și amintirea simpaticului spectacol din niște tribune înțesate cu 4.500 de spectatori, adică aproximativ 10% din populația țării. Și o nedumerire: de ce îi tot supranumim pe feroezi “pescari”, cînd ei, de fapt, sînt electricieni, tîmplari, studenți, avocați sau funcționari publici?
Astfel, încheiem cu succes o remarcabilă campanie. Am început-o furtunos, cu Satana, supranumit Piți, dar, la sfîrșit, n-am izbîndit decît prin mila și voința lui Dumnezeu, lăudat fie! Dacă nici din grupa asta nu ne calificam, ar fi însemnat că – așa cum ziceam la debutul preliminariilor – sîntem proștii proștilor și boii boilor. Ei bine, nu sîntem tocmai așa, slavă Domnului, cel carele îi fericește și pe cei mai puțin bogați cu duhul și carele ocrotește pînă și necuvîntătoarele Pămîntului.
Tactica strategică a lu’ Tata Puiu, cu rugăciuni și iconițe, iacătă, a funcționat. Acum, pe bune, chiar nu-i momentul să-l ponegrim pe selecționer. Asta e trupa, cu ea defilează spre Franța, patria Rațiunii. Avem jucători destul de bunicei, mai trebuie doar să-și îmbunătățească condiția metafizică: la zece flotări, o sută de mătănii.
Analize mai serioase vor urma, desigur. Deocamdată, hai să ne bucurăm doar, acum, cînd s-au deschis cerurile către raiul Euro 2016. Merita să ne calificăm măcar pentru suferințele atîtor milioane de amărîți suporteri tricolori, ăia care, în ciuda unor evidențe, se încăpățînează să creadă că, da, mai există fotbal românesc. Vorba aia: românii sînt un popor prea credincios ca să mai aibă nevoie de tehnicieni.