Scurta istorie a parcurilor de distracție din România, începută în epoca primitivă a bîlciurilor, a continuat, în perioada modernă, acum vreo douăzeci și cinci de ani, cu supermediatizatul Dracula Park, inițiativa publică rămasă doar o ambiție politică și un alt pariu economic pierdut al premierului de la vremea respectivă. Au fost apoi, ca la un roller coaster investițional, și succesul fulminant al celebrului Dino Park, care a aprins imaginația de biznis ludic multor altor întreprinzători, și eșecul previzibil al Castelului de Lut din Valea Zînelor, o capcană turistică pentru destui vizitatori, pînă să se închidă, relativ recent. Astăzi, cînd românul spune „parc de distracție“, se duce automat cu gîndul la sutele de locuri din țară amenajate pentru nevoile familiilor cu copii în vacanță, care vor fie aventură, de la cățărare pe traseele atîrnate printre copaci și tir cu arcul la escaladă pe panou sau paintball, fie bălăceală prin aqua park-uri.
Unul cu adevărat special – o idee interesantă, inspirată de parcuri similare din străinătate, Mini Europa din Bruxelles sau Minimundus din Klagenfurt – s-a deschis, în august 2020, pe o coastă de deal de lîngă Odorheiu Secuiesc: Mini Transilvania, o călătorie printre palate, castele și conace, cetăți și fortificații, mănăstiri și biserici, primării, licee și universități. În doar cîteva zeci de minute poți să faci un tur al Transilvaniei, al clădirilor sale emblematice sau al centrelor vechi de orașe, urcînd aleea în serpentină dintre cele peste 130 de machete dispuse corect geografic – în partea de jos, cele din sud, apoi, pe măsură ce urci panta înspre cele mai de la nord, cele din centru. Miniaturile au fost realizate manual, din plastic (unele elemente printate 3D), la scară mult redusă, și pictate, cu atenție la detaliu, de o mînă de artist, în culori foarte apropiate de cum arată în realitate. Dacă le-ai privi de sus în jos, ca și cum le-ai vedea din elicopter sau dronă.
Dincolo de aspectul pur distractiv (poți să-ți faci un selfie în care ești mai mare decît Castelul Bran, fără să folosești AI-ul), harta asta cultural-turistică tridimensională servește și unor scopuri serioase: promovarea patrimoniului monumentelor istorice, înțelegerea diversității arhitecturale, a multiculturalității Transilvaniei. Și nu numai: s-au adăugat în peisaj și clădiri-simbol din fostul Regat, Peleșul, Castelul Cantacuzino de la Bușteni, Mănăstirea Horezu, Cetatea Poienari sau insula dunăreană Ada Kaleh – macheta ei din 1970, de dinaintea inundării sub apele barajului hidrocentralei Porțile de Fier I, adevărată mască mortuară a unui loc definitiv dispărut.
Parcul tematic al arhitecturii transilvănene e doar o parte a unui complex cultural-distractiv dedicat generațiilor tinere și foarte tinere, educabile mai ușor prin joc. Pentru ele a fost gîndit conceptul Legendarium, un fel de Disneyland cu personaje din legendele locale care are multe componente: studio de desene animate, editură pentru cărți cu poveștile regiunii, în mai multe limbi, și spații speciale în parc – loc de joacă personalizat sau mini-cinema, într-un pavilion-amfiteatru din lemn în care se vizionează non-stop episoadele serialului animat omonim. Oferta de petrecere a timpului în aer liber e completată de mini-mocănița secuiască, trenulețul electric cu circuit printre machete, prin tunel și peste pod, diversele modele interactive de înțelegere a unor principii tehnice (funicularul pus în funcțiune la o apăsare de buton, de exemplu) sau bucata de castel medieval, porțiunea cu bastionul porții și turnul de observare, decorată în interior cu blazoane și panoplii de arme medievale. Și, desigur, de zona de realimentare a energiei consumate de copii și de părinții, bunicii sau profesorii care i-au adus aici, pe terasa de pe platforma superioară, la o pizza sau o înghețată.
P.S. Gard în gard cu Mini Transilvania, de vreo doi ani și ceva s-a materializat un alt proiect al echipei de management al Asociației Culturale Visus, autoarea acestei inițiative cultural-turistice, care a extins paleta de servicii distractiv-educative a locului cu Insect Park. O lecție de zoologie în aer liber pentru elevii veniți în excursie cu clasa la prins insecte uriașe: de la muscă, greier și furnică la libelulă, gîndaci și scorpion, pot fi studiate din toate unghiurile vreo 40 de modele animatronice sau nu. Ca să realizezi proporțiile și pentru o notă în plus de realism, unele dintre ele mișună pe lîngă obiectele casnice supradimensionate pierdute prin iarbă (periuță de dinți, pieptene, papiotă, cutie de conserve) și emit tot felul de sunete specifice, creînd senzația că tocmai te-ai micșorat ca să le explorezi habitatul natural.
