Cînd citesc texte în care e vorba despre prietenii mei din junețe sînt încordat și chichiricios de la prima pagină pînă la punctul cu care ele se încheie. Călătoriile în timp sînt epuizante, iar sentimentul de la sfîrșitul lor, că nimic din tot ce-a fost nu-ți mai aparține, fiindcă cel care erai e prizonierul trecutului, te face să te gîndești la tine însuți ca la altcineva. Poate din cauza asta mă feresc de fotografiile de demult și sînt suspicios cu reconstituirile altora.
Cu instinctul de proprietate asupra trecutului la pîndă am citit cartea Iulianei Miu despre Mircea Nedelciu. O cunosc pe tînăra autoare de la evocarea lui Mircea la Muzeul Literaturii, cu prietenii și rudele lui, într-o după-amiază cu cer schimbător, amenințînd cu ploaia. Lipseau din curtea muzeului atît de mulți optzeciști, încît mă jena gîndul că le-am supraviețuit și aveam noduri în gît cînd îi auzeam pe prietenii lui, oameni bătrîni, vorbind despre tînărul Mircea. (I-am regăsit în interviurile Iulianei Miu cu ei, din ultima parte a volumului.)
În prima parte, despre trecerea lui M. prin viață, m-a luat pe nepregătite că autoarea a ales s-o scrie la persoana a doua, à la Nedelciu, și asta cu o emoție care se simte în fiecare cuvînt, dar și cu autoironia lui Mircea cînd i se părea că e pe punctul să devină sentimental, vorbind despre sine însuși. Copilăria de la Fundulea. La patru ani învață singur să citească și vrea să ajungă marinar. Licean navetist la Brănești, își spune Orlando, scrie versuri și se apropie treptat de proză. Student căminist la Filologia din București, după ce și-a încercat norocul la regie, la I.A.T.C.: prietenia cu colegii de facultate, Crăciun, Iova, Ene, Preda, Stan. Experimente literare de tot felul, lecturi din telqueliști și din autorii Noului Roman Francez, textualist. Revista cu un titlu orgolios – Noii, într-un singur exemplar afișat în holul facultății. Cenaclist la Junimea îndrumată de profesorul Crohmălniceanu. Lecturi intense; descoperirea lui J.D. Salinger îl marchează hotărîtor. Publică în reviste literare. Bine primit, pentru originalitate și talentul izbitor. Primele premii. Se îndrăgostește de o colegă de facultate care mai tîrziu se va căsători cu poetul Ioan Flora. După facultate, repartizat profesor la Isaccea. Își ia „negația“, face armata la Grădiștea, se angajează ghid colaborator la ONT, pentru turiști de limbă franceză. Prietenos și expansiv, îi place ce face, încît e ocupat pînă la 16 ore pe zi. Scrie în continuare proză, convins că „ghidajul“ îi folosește. Își face prieteni printre turiști și corespondează cu ei. Arestat pentru trafic de valută, e eliberat după două săptămîni. La fel ca Nedelciu în proza sa, biografa schimbă registrul și perspectiva, prima oară anunțînd operațiunea într-o paranteză – „Un loc potrivit pentru persoana a treia“ –, apoi direct, ori de cîte ori Mircea ar avea ceva de limpezit sau ceva la care să reflecteze. Așa ajungem la boala de care suferă și care-i va aduce sfîrșitul după ce-l imobilizează într-un scaun cu rotile. Apoi la dosarele lui de Securitate, despre care Iuliana Miu scrie documentat, nu după ureche, încît le evaluează cît se poate de onest cînd precizează că Securitatea a renunțat la informațiile lui, „irelevante“ și „inutile“. După cele 100 de pagini ale Ingineriei biografice, Iuliana Miu trece la „Secundo: Opera“, despre cărțile și proiectele lui de tot felul, inclusiv cele pe care n-a apucat să le încheie și despre receptarea lor, iar în „Tertio: Interviuri“, convorbirile ei cu cei ce l-au cunoscut pe Mircea Nedelciu. Poate că în locul acestei despărțiri didacticiste a apelor tînăra monografă le-ar fi putut aduce călinescian laolaltă. Ar fi riscat însă ca textul să-și piardă suplețea și dinamismul, iar cititorul s-ar fi putut pierde în paginile unei narațiuni stufoase și fatalmente de mult mai mari dimensiuni. Așa că alegerea făcută de Iuliana Miu rimează cu aerul didactic-ironic, de inspirație caragialiană, al prozelor lui Mircea, încît presupun că personajul ei principal ar fi fost mulțumit de edificarea ei. Subsemnatul o găsește binevenită și încîntătoare.
Iuliana Miu, Mircea Nedelciu. Un personaj principal, Editura Muzeul Literaturii Române, 2025.