La o masă discutau tare doi cetățeni. Se contraziceau. Primul, amic de-ai mei, încerca să facă față celui de-al doilea, moș despre care am mai pomenit. Discuția pornise, am înțeles, de la mitingul oierilor, transformat în ciobaniadă, iar moșul le ținea pe ale lui: UE care le-a otrăvit anume oile, patrioții care s-au luptat cu jandarmii puși de Guvern să bată români, corporatiștii care trebuie pocniți, fiind ai lui Soros. Era bine cherchelit, dar insista că e amețit și se bâlbâie așa de când s-a vaccinat și tot repeta că vaccinurile erau otrăvuri cu care „firmele de pastile” au încercat să-i omoare pe bătrâni și pe bolnavi…
Am mai auzit tâmpenia asta din prima zi în care au ajuns vaccinurile la noi și am combătut-o până când m-am săturat, dar acum aveam material didactic, cum ar veni, deci n-am rezistat: „Matale, moșule, ai 80 de ani și nu mai ești sănătos ca în tinerețe. Chiar, câte pastile iei pe zi?”. „Dimineața patru și seara opt”. L-am întrebat și pe amic, om la 48 de ani; mi-a răspuns „Doar când sunt răcit, un paracetamol”. Am revenit la moș: „Totuși, păreți vioi: cât ați băut până acum?”. „Patru sferturi de vin și două sute de votcă!”. Măcar 70 de lei, după calculele mele, dar moșul are pensie mare. Fără să-l întreb, amicul m-a lămurit „Eu îs la a doua bere, o termin și fug, că nu-l mai suport!”. Cam 17 lei, cu tot cu bacșiș…
Fără să vrea, moșul mi-a ridicat-o la fileu: „Cu consumatori ca el, de două beri, nu-și scoate patronul cheltuielile, dă faliment!”. „Spune, moșule: dacă ai fi matale proprietarul, n-ai vrea să scapi de clienții care beau o bere, două, și mai mult stau de vorbă?”. „Nici nu i-aș primi!”. „Dar dacă ai fi producător de medicamente, ce clienți ai prefera: care cumpără și înghit zeci de pastile pe zi sau care iau doar un paracetamol când sunt răciți?”. „De la bătrâni și bolnavi vin banii!”. „Păi n-ai spus că vaccinurile au fost făcute anume ca să-i otrăvească pe bătrâni și pe bolnavi? N-ar fi exact ca și cum patronii de localuri i-ar omorî pe toți alcooliștii care le fac zilnic consumație mare?”.
Moșul a tăcut, s-a gândit, a intrat să plătească, a ieșit, tot în tăcere, și a plecat. După un minut, fata de la bar mi-a adus o bere din partea lui. Poate că o fi un semn bun.