Mereu ne-au plăcut știrile nebăgate în seamă. Am descoperit una tare: în România s-a încheiat turul campionatului de fotbal! Senzațional!!! Incredibil!!! Bestial!!! Adică chiar așa, pe bune, s-au disputat 17 etape? Am verificat din mai multe surse și am tras concluzia că, în mare, se confirmă. Cu manualul de jurnalism în mînă, putem astfel răspunde unor întrebări esențiale. Cine? Turul campionatului de fotbal. Ce? S-a încheiat. Unde? În România, bibicule! Cînd și, mai ales, cum – ei, las’ că asta mai vedem noi, n-au intrat datele-n sac. De aici se trage, pesemne, și nebăgarea în seamă a știrii.
S-a încheiat și nu tocmai. Steaua mai are 3 (trei) restanțe, Chiajna – două, alte echipe – cîte una. În plus, ăstora din conducere le-a venit pe chelie să programeze tot acum și primele două etape din retur, de-o să ne prindă Crăciunul cu porcu-n poartă, cu zaibărul și murăturile pe tușă. Cum vor arăta terenurile patriei în acest extrasezon hibernal e lesne de bănuit. Așa cum știm că cel mai bun vecin al nostru e Marea Neagră, ei bine, la fel îi cunoaștem și pe cei mai aprigi dușmani ai noștri: geografia și clima. Geografia ne-a așezat în “calea răotăților”, la răscruce de imperii, iar clima ne face să dîrdîim sau să nădușim, după cum vrea mușchii ei. La noi, cînd nu e ger și viscol, e caniculă și secetă. În rest – averse și inundații. Într-o Românie ideală ar fi la fel de ideal ca, scuzați, campionatul să se dispute doar în octombrie-noiembrie (turul) și aprilie-mai (returul). Cum nu trăim într-o lume ideală, oficialii noștri avură grijă să bulverseze și mai tare realitatea, pîn’ s-a bulibășit complet programul. Deci nu se știe precis cînd sau măcar dacă. În orice caz, ca să revenim, simplificînd, putem conchide că – în general – s-a încheiat turul. Altădată ar fi fost un frumos și lung prilej de bilanțuri, analize, statistici, comentarii ample. Acum, hmmm… E caznă mare, muncă de Sisif: să analizezi nimicul, să comentezi vidul, să diseci neantul.
Cum? Adică ce, cum? Cum s-a încheiat turul campionatului de fotbal din România? Care campionat, care fotbal, care România? Așa ar zice, desigur, numeroșii microbiști-comentatori, impregnați de spiritul nihilist al vremii și al locului. Nu ne-am repezi să-i contrazicem neapărat. Duminică, optimiști și cuminți cum ne știm, am încercat să ne uităm la Ceahlăul-Viitorul (0-0). N-a fost prea ușor, credeți-ne. După o vreme, recunoaștem, am cedat. Tot zapînd, am nimerit peste un Freiburg-Wolfsburg și am rămas acolo, în Germania. Era un duel cumva similar (între o echipă din prima treime și o codașă), dar e inutil să vă mai zicem că se juca alt sport. Nu vom fi nemți niciodată, normal, ar fi absurd și nesănătos să trăim cu obsesia asta. Uneori, totuși, parcă-ți vine să ceri azil de suporter în Bundesliga. Oarecum rușinați de pornirea noastră, ne-am întors sub Pietricica. Am aflat scorul final (complet nul) și l-am văzut pe Hagi, cît de cît mulțumit. Văzîndu-l pe Rege, ne-a mai trecut. Hai, băieți, că se poate! Avem un Hagi care trăiește pentru fotbal și, mai ales, are o Academie care produce fotbaliști.
Altfel, că s-a încheiat turul campionatului, cui îi pasă? Ce să-i mai faci, să-l împuști? S-a încheiat în (semi)anonimatul lui definitoriu. Sînt unele știri, zău, sortite derizoriului. Oricît ne-ar plăcea nouă genul, merită să rămînă nebăgate în seamă.