Dacă locuiești în sudul țării, șansele să ai minimum un obiect de la IKEA pe care l-ai asamblat cu mînile tale sînt destul de mari. Și, pînă la urmă, de ce nu? IKEA e dragoste, IKEA e viață. Ce te poate face să te simți mai bine decît să iei o grămadă de surcele căptușite cu carton și să le dai viață? Orice altceva! Îți zic eu. Chiar și să-ți dai cu ciocanul peste degete e mai bine.
Pasul 1 – Hai să mergem la IKEA. E frumos la IKEA. Ne luăm doar o masă din aia de 30 de lei și poate niște chiftele. Cinci ore mai tîrziu, după ce v-ați plimbat prin douăzeci de sufragerii, dormitoare și bucătării de suedezi, ați hotărît că aveți o casă nasoală și trebuie neapărat să vă luați trei șifoniere, două paturi suprapuse, un set de pahare din alea mari, că nu strică și uite ce ieftine sînt, și două porții de chiftele. Mari. “Iubi, da’ sigur avem loc în casă de toate astea?” “Trebuie s-avem! În plus, ai uitat ce ne-am distrat data trecută cînd am făcut mobilă de la IKEA?”
Pasul 2 – Panichează-te. Să zicem c-ai reușit cumva să îngrămădești în mașină și cutiile de la “RAHATLLATÄFA” și cele de la “KEMMFÄKKUTMMÄNENEMMA”, deși la raft erau de dimensiunea unor ghivece, iar cînd ai ajuns în depozit fiecare avea patru cutii de 2,20 pe 1,60. Le-ai tîrît pînă în mijlocul sufrageriei. Ai deschis cutiile și-acum te scarpini în cap ca orice fotbalist de 30 de ani la bacalaureat. “Nu se poate, lipsește un șurub, totul e pierdut.” “N-are cum să lipsească un șurub, e IKEA!” “Fi-v-ar nația de rîs de suedeji boschetari! Ați venit la noi în România să vă bateți joc de noi, că noi sîntem țigani, nu merităm șurub!” Zece minute mai tîrziu: “Am găsit șurubul, era ascuns după piulițe”.
Pasul 3 – Ai montat totul greșit, ia-o de la capăt. Cîndva, spre finalul construcției epice de mobilier, care te face să te simți mai bărbat decît un copil care a făcut un elefant din Lego, o să trebuiască să bagi o ușă în balamale sau să începi să bagi rafturi la locul lor, sau pur și simplu să asamblezi două piese mai mari. N-o să reușești, ocazie cu care o să-ți dai seama că poate, pînă la urmă, ar fi trebuit să respecți manualul, nu să zici “Mă cac pe el pe manual, nu-mi trebuie mie manual să asamblez trei scaune și o masă! Eu sînt un bărbat puternic și independent! Eu am vînat mamuți!”. În momentul ăla o să dai cu toate de pămînt și, după ce se așterne praful, o s-o iei de la capăt. Doar că de data asta îți lipsesc două șuruburi, iar o piesă are găurile în dreapta, nu în stînga.