Caţavencii

Cum să nu ne comportăm în caz de cutremur

În zona vinicolă și seismică Vrancea s-a produs recent un cutremur de 4,5 grade, cât o bere, anume ca românii să lase mărțișoarele și să se gândească la versurile „Omule, ești trecător!“, la legea gravitației, la bulinele roșii care n-au fost lipite pe blocuri doar de ornament* și la faptul că, pe 4 martie, se împlinesc ani de la seismul din 1977. Presa amintește evenimentul la fiecare început de primăvară, dar nimeni nu-i mai dă atenție, fiindcă fuse, fuse și se duse. Cine uită trecutul e condamnat să-l repete; să ne amintim, așadar, cum sunt cutremurele și cum să ne / nu ne comportăm în caz de ele:

Dacă nu produc daune, seismele devin ocazii de socializare: la mine în cartier nici naiba nu mergea la ședințele asociației de locatari, dar la cutremurul din vara lui 1986 toți vecinii s-au adunat între blocuri, noaptea, în maiou sau furou, cu alifii pe față și bigudiuri. Unii bărbați au intrat înapoi în imobile „să închidă gazul și să salveze actele, banii, cățelul“; s-au întors cu sacoșe din care se auzeau sticle zăngănind și până în zori au tot strâns relațiile. Dacă seismele produc daune catastrofale, veți citi despre ele în primul număr din Cațavencii de Rai. Sau, în fine…

 

 

Exit mobile version