În zona vinicolă și seismică Vrancea s-a produs recent un cutremur de 4,5 grade, cât o bere, anume ca românii să lase mărțișoarele și să se gândească la versurile „Omule, ești trecător!“, la legea gravitației, la bulinele roșii care n-au fost lipite pe blocuri doar de ornament* și la faptul că, pe 4 martie, se împlinesc ani de la seismul din 1977. Presa amintește evenimentul la fiecare început de primăvară, dar nimeni nu-i mai dă atenție, fiindcă fuse, fuse și se duse. Cine uită trecutul e condamnat să-l repete; să ne amintim, așadar, cum sunt cutremurele și cum să ne / nu ne comportăm în caz de ele:
- Unii spun că, în caz de ele, cel mai bine e să stai în tocul ușii, dar alții zic că ideal ar fi să te întinzi pe jos, sub o masă solidă, ca aia care l-a apărat pe Adolf H. de bomba lui Claus von Stauffenberg. Acum am înțeles de ce bombele de cartier sunt pline de clienți băgați sub mese după o anumită consumație: fiindcă e plină țara de oameni prevăzători, care cunosc istorie!
- Unii spun că nu-i bine să te prindă cutremurul în local, că se stârnește panică, se îmbulzește lumea la ușă și te calcă în picioare – plus că, de la zgâlțâială, curge din pahare și e păcat. Alții zic că, dimpotrivă, este bine, fiindcă, dacă ești iute de picior, poți fugi fără să plătești. Toți sunt de acord că nu-i indicat să te prindă cutremurul la frizer sau dentist, fiindcă le tremură mâinile și după aia te mai pomenești sluțit la păr, cu nasul retezat sau cu găuri de la freză în obraji ori cerul gurii!
- Unii spun că, dacă te prinde seismul la un etaj superior, trebuie să eviți liftul și să cobori doar pe scări; alții zic că n-are rost să ieși, fiindcă și afară e tot cutremur, iar leneșii insistă că mai bine stai pe loc și aștepți să ajungi jos cu tot apartamentul. Oricum, cei de la ultimul etaj sunt în avantaj: ultimii căzuți, primii scoși de sub moloz! Nu ca locatarii de la parter. Plus că nu le mai pică și alți vecini în cap.
Dacă nu produc daune, seismele devin ocazii de socializare: la mine în cartier nici naiba nu mergea la ședințele asociației de locatari, dar la cutremurul din vara lui 1986 toți vecinii s-au adunat între blocuri, noaptea, în maiou sau furou, cu alifii pe față și bigudiuri. Unii bărbați au intrat înapoi în imobile „să închidă gazul și să salveze actele, banii, cățelul“; s-au întors cu sacoșe din care se auzeau sticle zăngănind și până în zori au tot strâns relațiile. Dacă seismele produc daune catastrofale, veți citi despre ele în primul număr din Cațavencii de Rai. Sau, în fine…
- De fapt, bulinele roșii de pe imobile sunt cele care țin tencuiala, să nu pice; împreună cu termoizolația din scârțâitoare și cu tapetul din odăi, ele asigură rezistența clădirii.