Țara celor o mie de fleacuri – De cîteva nopți, pe la 1-2 trece printre blocuri, în cartierul meu, o mașinuță din alea mici care stropesc și mătură pe jos.
E mică mașinuța, dar vioaie: în tăcerea nopții, se aude mai rău ca o escadrilă de MiG-uri. Îmi aduce aminte, cu nostalgie, de ciudații ăia care treceau prin cetățile medievale strigînd „Esteee ora trei și totul esteee bineee!“. Foarte mică speranță de viață aveau…