Fiecare neam are apostolii pe care îi merită. Noi îl avem pe Dan Puric şi îl merităm cu vârf şi îndesat. În martie 2008, Puric a publicat cartea Cine suntem, la editura Platytera, ca şi când n-am şti câte parale facem.
Platytera a cedat dreptul de distribuţie exclusivă editurii Themis Cart, al cărei asociat unic şi administrator este juristul Florin Ciutacu.
Themis Cart s-a ocupat de distribuţia cărţii în reţeaua de librării din ţară, iar părintele Neofit de la mănăstirea Glimboca de lângă Caransebeş, cunoscut ca laic sub numele Linte Marius, un fel de mână dreaptă de serviciu a apostolului Puric, s-a ocupat de desfacerea cărţii în cele 520 de mănăstiri ortodoxe, fapt care o situează pe primul loc în lume. După două săptămâni, Neofit i-a cerut lui Florin Ciutacu să livreze carte la grosiştii din zona Gării de Nord, dacă se poate fără facturi.
Cum răspunsul a fost nu şi Ciutacu a ieşit din schemă, Puric şi-a constituit editura „Compania Dan Puric“ şi a emis pe numele editurii Themis Cart facturi semnate de Neofit. Iute de mână, călugărul a apucat să tragă un tiraj negru al cărţii Cine suntem, cu concursul lui Mihai Fătu, de la Tipografia „Lumina Tipo“, şi să-l comercializeze prin intermediul standului de carte „Mario Fair Play“. Normal că Ciutacu a introdus plângere penală atât împotriva călugărului, cât şi a apostolului neamului, plus a sinistrei sale edituri.
Cine suntem a fost trasă oficial într-un tiraj de zece mii de exemplare, dar pentru că suntem ceea ce se vede cu ochiul liber de la marginea sistemului solar, tirajul real, negru ca tăciunele, se cifrează la mai multe ’jde mii de bucăţi. Apostolul românismului şi-a făcut mâna, ca să zic aşa, şi cu un mic plagiat, când a ciordit articolul unui fost episcop, scris în perioada interbelică, pe care l-a publicat ca şi cum ar fi al dânsului, în revista Sinapsa.