Mai totdeauna cînd e arestat un criminal și află presa, se aude o voce de reporter din spatele microfoanelor: „De ce-ai omorît-o?“ (sau „l-ai omorît“, după caz). Sfătuit de avocat, arestatul tace. Nu zice nici măcar „No comment!“ ca să nu-i iasă vreo agravantă pe gură. Pentru politicianul român, care e vînat de presă mai dihai decît asasinii, nu există nimic mai agravant decît tăcerea. Mai ales dacă nu știe răspunsul. Pe cînd candida la Primăria Bucureștiului, C. Popescu Tăriceanu n-a știut să spună cît costă un bilet de autobuz. Dar nu cred că de acolo i s-a tras că nu l-a votat lumea. Viorica Dăncilă, pe atunci prim-ministru în funcție și fostă profesoară care dădea și meditații la matematică, n-a nimerit răspunsul corect despre aria cercului. A zis „Raza la pătrat!“ uitînd de „pi“, dar și ea ar fi pierdut, cu „pi“ sau fără „pi“.
Cînd a candidat prima oară la președinția României, Traian Băsescu i-a răspuns lui Marius Tucă la televizor că nu știe cine e Mircea Cărtărescu, lacună care n-a contat pentru alegători. Nici măcar la cei pentru care ar fi trebuit să conteze. Mai demult, pe Ion Iliescu, în confruntarea sa directă cu contracandidatul Emil Constantinescu, care l-a întrebat „Domnule Iliescu, credeți în Dumnezeu?“, l-a ajuns din urmă mărturisirea că e liber-cugetător. Atunci Iliescu a pierdut alegerile, dar mă îndoiesc că din cauza asta. În anii ’90, alții se încurcau la întrebarea „Ce-ați făcut în ultimii cinci ani?“.
Acum, Florin Cîțu, premier și interimar la Finanțe, a zbîrcit-o de două ori la întrebarea reporterului, „Cît costă o pîine?“. O dată cînd a răspuns că nu știe. A doua oară cînd a explicat de ce nu știe: „Nu mănînc pîine!“. În lumina mai noilor evenimente, sînt curios ce-ar fi răspuns Cîțu la întrebarea „Cît costă o bere?“.
Chiar dacă o fi ținînd la silueta lui și nu consumă pîine, Cîțu ar trebui să știe, ca premier, cît costă. Iar ca ministru de Finanțe, fie și interimar, la fel. Ca să-i poată spune premierului Cîțu cît costă coșul zilnic al românilor, începînd de la prețul unui aliment de bază. Prețul pîinii are însă și o imensă valoare simbolică, ceea ce un prim-ministru ar trebui să știe chiar dinainte de a ajunge în funcție. Francezii republicani care au încondeiat-o pe regina Maria Antoaneta atribuindu-i mincinos zicerea „Dacă n-au pîine, să mănînce cozonac!“ – la noi, „cozonac“ sună mai bine decît „brioșe“, cum e în original – tocmai pe această valoare simbolică a pîinii se bizuiau.
Cu explicația că nu mănîncă pîine, de-aia nu-i știe prețul, Cîțu și-a dovedit din trei cuvinte mărginimea minții și nepotrivirea cu funcția. Dacă ar fi fost întrebat cît costă benzina și ar fi zis că nu știe fiindcă n-are carnet de șofer, premierul tot n-ar fi dat-o atît de rău cu oiștea-n gard.
Și dacă ar fi dat acest răspuns ca simplu VIP particular, căruia alții îi fac cumpărăturile de coșniță, Cîțu ar fi făcut impresie nasoală, de cetățean căruia i se rupe chiar de la bază de ceilalți. Sau de om cu capul în nori. Or, și dacă ți se rupe, și dacă ești cu capul în nori te apuci de altceva, nu te bagi prim-ministru. C.T.
P.S. După povestea cu cele două zile de pîrnaie în America, Cîțu s-o fi întrebînd singur cît o să-l mai coste azi distracția de acum 20 de ani.