Tot ce-a mai rămas la oraș din tradiția românească a sărbătorilor sînt paparudele îmbrăcate în cîrpe și hîrtie creponată care colindă cartierele aruncînd cu petarde, tăiatul porcului în spatele blocului și artificiile exagerat de scumpe de la miezul nopții dintre ani. Dacă vreți sărbători autentice, trebuie să le trăiți prin satele de munte, unde ritualurile s-au păstrat relativ nealterate.
În ultima zi a anului, în fața Primăriei comunelor mari, se adună plugurile cu boi ornate cu panglici, tălăngi, flori și, neapărat, un brad.
Urșii de la Dărmănești, Bacău, se întîlnesc pe 31 decembrie în ritmuri de tobe și fluiere: nu animalele, flăcăii îmbrăcați în pieile de urs cu ciucuri roșii moștenite în familie de la o generație la alta.
Dacă noaptea de revelion vă prinde pe lîngă Vatra Dornei, veți fi vizitat de urători cu măști de blană, care cîntă la buhai și pocnesc din bici. Dimineața Anului Nou e a copiilor: ca o continuare a Plugușorului, ei umblă cu sorcova și semănatul. Aruncă semințe de grîu, porumb sau orez prin case și, în Bucovina, rostesc o urare scurtă (Sănătate! Anul Nou!), primind în trăistuța agățată de gît fructe, nuci, colaci. N-aveți așa ceva? E OK, acceptă și bani.
Apropo, de revelion nu uitați să gustați din plăcinta cu răvașe, care se face încă în multe zone din țară: dacă mușcați dintr-un ban, e semn că, în anul ce vine, vă îmbogățiți. Sau că trebuie să treceți pe la dentist.
La mulți ani!