Zilele trecute m-a lovit nostalgia pe trecerea de pietoni, gîndindu-mă că şi pe vremea cînd nu aveai de ales decît între nea Nicu şi nea Nicu beneficiai totuşi de singurătatea cabinei de vot, unde puteai să împătureşti liniştit o flegmă în celuloza buletinului imaculat şi eventual s-o treci pe Miţa Biciclista în locul mult-iubitei savante de renume mondial.
Accidentul s-a petrecut datorită unui marţafoi vigilent, care i-a ţinut pînă mai ieri ţucalul lui Emil Boc cu aerul că inspiră parfum de mosc şi care s-a proţăpit la urdinişul unde aleşii neamului se joacă de-a alba-neagra cu bilele noii democraţii, nu cumva vreunul din ei să defecteze şi, în văzul întregii ţări, i-a verificat nu doar pe colegii din PDL, ci şi pe independenţii lu’ peşte, ba chiar şi pe okoşii udemerişti dacă bagă fasolea albă în traista lui Mihai Răzvan Ungureanu.
Probabil că iarna deznădejdii noastre i-a determinat pe jurnaliştii plecaţi la dezgropatul românilor congelaţi să ignore scena neruşinată din Parlamentul României, unde turma bleagă a Puterii a acceptat ca acel individ, din a cărui fiinţă exală parcă un damf de brînză de burduf, să-i pipăie ca pe borfaşi şi să-i caute la ouă pe cei ce-şi vor scrijeli cu mare pompă, pe crucile de marmură, demnităţile lipsite de demnitate de care s-au bucurat în timpul vieţii.
S-a dus pe apa sîmbetei şi bruma de libertate formală pe care ofilita noastră clasă politică ar trebui să nu şi-o scuture ca pe o mătreaţă de pe rever, măcar de ochii lumii, în momentul fatal al alegerii unui nou prim-ministru.
Nici Curtea Constituţională nu s-a autosesizat, nici plăpînda societate civilă, fericită că-i cîntă Băsescu la ureche „iarăşi beau şi iar mă-mbăt, iar mă ling cîinii pe bot”, n-a mîrîit cîtuşi de puţin cînd miliţianul ratat Ioan Oltean a violat Constituţia cu îngăduinţa senatorilor şi deputaţilor care, cu nădragii în vine, au votat ce le-a comandat Jupînul.