A fost o săptămînă neagră pentru fanii din Milano. AC Milan a pierdut drastic (0-4) duelul cu Barcelona argentinianului Lionel Messi. Deși favorit la casele de pariuri, Angelo Scola, cardinalul din oraș, a ratat și el titlul de campion al catolicismului. L-a învins un outsider venit de la capătul lumii – tot un argentinian, instalat comod în fotoliul de lider la Vatican, în orașul lui Lazio și AS Roma. Ca mirean, Jorge Mario Bergoglio are același prenume ca Borges și Kempes. Ca papă, după numele de alint în germană, Francisc ar fi tiz cu Kafka și Beckenbauer. Deci, cum ar veni, Argentina a surclasat Padania, Sudul a ridiculizat Nordul. Să fie, oare, (încă) niște semne ale vremilor contemporane, cînd polii de interes se deplasează peste oceane, în țările emergente?
Ca chibiți de geopolitică fotbalistică, ne limităm la a inventaria evoluțiile din țărișoara noastră, Europa. Cam ce echipe și cam de pe unde s-au calificat ele în sferturile competițiilor continentale? În Champions League avem așa: trei din Spania, două din Germania, cîte una din Portugalia, Elveția, Rusia și, iarăși, Italia, Turcia. Ca să vezi coincidență! Pentru orice telespectator cît de cît avizat, Primera și Bundesliga sînt cele mai tari și mai spectaculoase campionate. Logic, cîștigătoarea Ligii se va decide în urma unui duel germano-spaniol. În pierdere de viteză și de calitate, englezii și-au repliat trupele într-o zonă pe care o pot controla, ca putere de ordin secund. Italienii, cum-necum, oportuniști cum îi știm, tot s-au fofilat – departe, însă, de gloria anilor trecuți. Surpriza, că tot pomeneam de emergenți, ar fi turcii – eterni candidați la Uniunea Europeană, ajutați acum de o creștere economică spectaculoasă. Cît despre ruși, eheei, e cu totul altă poveste, sînt din alt film…
Ceea ce frapează (și nu prea), în acest desen, ar fi că regiunea noastră lipsește complet de pe harta UEFA. Terra incognita, zonă-tampon între raționala, calculata Europă Occidentală și Eurasia fabuloaselor, misterioaselor bogății. În sferturile Cupelor, nu-i nimeni din Pactul Estic, din Prietenii Coeziunii, nici măcar din fosta Trilaterală de la Vișegrad. Constatăm, nu dăm cu paru’. În acest moment istoric, Europa marilor cluburi se termină pe undeva prin Munții Pădurea Neagră.
Noroc că mai există și Naționale, s-avem pe cine ciomăgi. Ca să le dăm o mamă de bătaie, motive s-ar găsi. Ungurilor, de secole, pentru Ardeal. Olandezilor, de niște ani, pentru Schengen. Mai avea dreptate și Mitică: un Chiricheș, născut în Anglia, ar fi valorat zeci de milioane. Cam așa, cu tot fotbalul nostru. Dacă aveam România mai la vest, eram cel puțin portughezi. Iar și mai la vest, ceva mai la sud, zău, am fi fost chiar Argentina.
Publicat în Cațavencii, nr. 11 (89) 2013