Că cîștigă – trei trofee importante doar anul ăsta, Campionat, Cupă și Champions League.
Că joacă frumos – nu se închid în apărare.
Că au niște super-mega-ultra-jucători, de la bătrînii Iniesta/Xavi pînă la tripleta letală Messi-Suarez-Neymar.
Că se îmbracă tradițional în roșu-albastru, la fel ca, odinioară, Steaua – scuze, FCSB.
Că, sincer vorbind, Barça e Barça, numai una!
Că asta vă place vouă, oamenilor, să țineți doar cu echipele de succes!
Noi, așa, mai țărani, rămînem legați de echipa noastră de suflet, România. N-o fi ea ca Barcelona, dar, de bine, de rău, este echipa noastră. Să vă mai povestim de unde a venit, cum este și încotro se îndreaptă? Ar fi o poveste, zău, destul de lungă. Un egal, chiar meschin, în Irlanda de Nord ne-ar permite să vorbim în continuare despre viitor – cu echipa, cu preafericitul Tata Puiu și Sfînta Treime de secunzi.
Pentru că noi, repetăm, nu ne lăsăm ademeniți de farmecele lu’ Barcelona. A dovedit-o, a bătut-o la Sevilla inclusiv însuși marele și eternul Iordănescu, așa cum era, bătrîn, secund, sculat de pe bancă de Nea Imi, la finala din ’86.
Deci mai lasă-ne, frate, cu Barcelona voastră de oportuniști! Noi ținem cu echipa României, biata de ea. Hai România!