Așadar, înarmat cu știinţa micului agitator și cu cărticica roșie a cuvintelor, propoziţiilor și ideilor interzise, distinsul oengist Cosmin Grădinariu s-a strecurat (că, altfel, cum să spun) în audienţa clubului Logos, club care, atenţie, a fost creat și for mat de profesoara Serinella Zara pen tru elevii de liceu. Un loc în care să se discute liber, fără veșnicele îndrumări psiho-pedagogice. Am fost trei, Alex Tocilescu, Marius Chivu și subsemnatul. Dacă a fost bine? O, da. Am dezbătut cîte-n lună și-n stele, de la farmecul diabolic al răului la conflictul între generaţii. Primul lucru pe care l-am refuzat a fost să-i luăm pe juni de fraieri, de complexaţi, de neștiutori, de fragili. Erau, toţi, oameni care urma să dea piept, în scurt timp, cu viaţa. Nici prin cap nu ne-a trecut că micul activist lua notiţe și formula capete de acuzare, cu care să dea, cu mantă, în organizatorii FILIT. Pe scurt, în acea seară, nu i-am auzit guriţa revoltată. Aveam să i-o citim, cîteva zile mai tărziu, pe net, unde, despovărat de argumentul verităţii,
a lansat în public cîteva acuze grele. Că Marius Chivu apără bătaia copiilor și o ia în derîdere, iar eu susţin și promovez pedofilia. Ei, neicusorule, pînă aici ne-a fost. Toţi haterii și hateriţele care nu-și aflaseră vreun scop în viaţă s-au trezit din somnul cel de moarte. Degeaba am încercat să punem linkul înregistrării filmate
Singurul răspuns a fost: „E prea mult de văzut. Nu-mi pierd timpul de pomană. Eu îl cred pe omul ăsta, de ce ar minţi?“ De la hateri, se iartă. Da’ de la oameni care te știu? Și degrabă am făcut totul să nu mă mai știe.