Mi-e dor de „ambasade”, unde sunt „ambasadele”, unde sunt „reacțiile lor dure”? Olanda, SUA, cine se mai nimerea la înghesuială, cum umblau ele prin spațiul nostru public ca fetele, la braț, „ambasadele” și spuneau ce e bine și ce e rău, împărțind țara din manichiură. Cum scriau ele în stratul de corupție cu degetul: „Spălați-vă!”. Cum aduceau ele dreptatea pe lume și cum mestecau „statul de drept” ca pe-o ciungă, flegmatice, luând din când în când câte-o gură de Coca-Cola și câte-o felie de contract cine știe pe unde.
Iar noi eram ceva de genul „Wow, să mor io, ce tari sunt ambasadele!”.
Treceam frezați pe lângă ele:
– Hei, ce face ambasadele, bem și noi un suc?
Iar ele pășeau mai departe, la braț, ah, „ambasadele”! Olando, unde ești, să ne mai luminezi o dată întunericul corupției, Americo, arată-ni-l pe Klemm cu nonșalanța cu care ne-ai arăta degetul mijlociu!
Serios, mi-e dor de „ambasade” și nu le înțeleg tăcerea. A fost bruscă și e de mormânt. De ce au tăcut? S-a rezolvat ceva între timp? Au făcut-o la ordin atunci? De ce nu mai e ordin și acum?
Hm, mă rog, dar eu zic că nu e totul pierdut. Să nu disperăm. Presimt că e anul „presei străine”. Nu aveți impresia asta? „Presa străină” e cea care va pune România la punct, va acuza corupția din România, va mătura pe jos cu țara asta de nimic.
Hai, „presa străină”, hai, pune ventilatorul cu rahat pe noi, împrospătează-ne tenul! O nouă cură de „E vai de capul nostru, suntem hoți și leneși, suntem asistați și curve”!
E halucinant că de ani și ani de zile nu mai ieșim din logica asta cu „Europa e cu ochii pe noi”! Nu-i nici pulea cu ochii pe noi. Dacă ar fi fost cineva cu ochii pe noi nu am fi ajuns aici.
E anul lui ”Europa e cu ochii pe noi”. Au tăcut „ambasadele”, are cuvântul „presa străină”, se pregătește Universul.