TAROM se prăbușește, deși are în conducere un număr impresionant de parașute. Atribuim aici cuvîntului „parașute“ un înțeles moral, dar cititorul e liber să îi dea ce înțeles dorește.
O companie de infrastructură aeriană, deținută de stat, așa cum a fost concepută și clădită compania TAROM, are, dincolo de utilitatea comercială, scopuri strategice. Ea trebuie să fie capabilă să sprijine statul și să salveze cetățenii în situații critice, extreme, periculoase. TAROM nu poate face asta, pentru că străbate un proces de autodistrugere, dirijat de partide, prin intermediul guvernelor, cu asistență de la Bruxelles și cu know-how-ul anihilator al companiei PricewaterhouseCoopers.
TAROM avea acum patru ani 29 de aeronave. Azi, ca urmare a programului de restructurare aprobat de Bruxelles și elaborat de PwC, mai are 14. Șase dintre ele sînt ATR, adică avioane cu elice, locuri puține și rute scurte, în general interne, reparații dese. Adevărate găuri economice. Din cele opt Boeing-uri, unul va fi vîndut în următoarele luni, iar cele șapte rămase reprezintă flota internațională a României, de 13 de ori mai mică decît a Poloniei, de 6 ori mai mică decît a Cehiei, mai mică decît a Bulgariei, Croației, Slovaciei, mai mică decît mica flotă moldovenească de la HiSky. Rămasă fără aeronave, TAROM a concediat o mare parte din piloți și tehnicieni și a abandonat zeci de rute importante, ocupate imediat de Wizz Air și HiSky. A păstrat, firește, întreaga rețea de băgători de seamă de la vîrful companiei.
TAROM e distrusă imperturbabil, cum spuneam, prin partide, care-și pun în consiliul de administrație persoane cu un înalt grad de incompetență, cu specializări în nepotism, sabotaj și sex pe banii poporului. Opera de sugrumare sistematică n-a constat doar în falimentare din prostie, ci și în respingerea înverșunată a unor planuri de redresare și dezvoltare fără ajutor de stat.
Conducerea companiei a refuzat acum trei ani redeschiderea rutei București-New York, amenajată de Israel, rută care urma să fie operată cu aeronave B 747 împrumutate de compania El Al. A refuzat o investiție de zeci de milioane a companiei Marriott într-un complex hotelier integrat cu mall, care ar fi transformat vecinătatea aeroportului într-un hub turistic și ar fi adus către TAROM venituri semnificative. A refuzat vînzarea celor patru aeronave Airbus 318 expirate către MApN, pentru reconversie în platforme de transport rapid de trupe. Din cele patru, două au fost tăiate la Otopeni, unul a fost dezmembrat în Spania, iar al patrulea putrezește pe bucăți în hangarul unei companii britanice care adună epave.
În 2023, conducerea TAROM a refuzat o cooperare cu compania turcă Pegasus, care dorea să modifice 70 de aeronave de pasageri pentru profilul cargo. TAROM ar fi avut veniturile necesare de a se salva și dezvolta spectaculos. Nici un organ al statului n-a întreprins cercetări pentru sabotarea economiei naționale.
O serie de articole, intitulată „Uciderea companiei TAROM“ și publicată în Cațavencii cu ani în urmă, a descris în amănunt mecanismele distrugerii companiei naționale TAROM. Ceea ce se petrece acum a fost anticipat la milimetru, inclusiv incapacitatea companiei de a executa misiuni de importanță strategică, de tipul recuperării cetățenilor români din zone de risc.
Dar procesul degradării continuă, sub privirea mulțumită a guvernelor. Iar timpul rămas pînă la faliment măsoară doar durata încasării unor salarii.