Caţavencii

De două mii de ani – episodul 18 –

– Și spune-mi, Daizus, cum e Pământul?

– Pământul, Moskon? Vrei să știi cum este Pământul?

– Da, frate.

– Pământul, Moskon, este…

– Rotund!

– Păi, dacă știi, de ce mă mai întrebi?

– Deci e rotund?

– Moskon, dacă vrei tu, e rotund.

– Deci nu-i rotund?

– Ba da, mă, e rotund.

– Parcă văd că așa-i spui și lui Tarbus.

– Păi, Tarbus e rotund, o știe toată lumea.

– Nu, lui Tarbus îi spui că Pământul e plat. Mie îmi spui că e rotund, lui Tarbus că e plat, și cine mai știe cui că e pătrat. Ca să nu superi pe nimeni.

– Nu, Moskon, nu. Ai încredere în mine, sunt inginer.

– Parcă erai arhitect.

– Ai încredere în mine, sunt și inginer, și arhitect.

– Mda, bine, am. Acum, spune-mi, ce căutăm noi atât de departe de cetate?

– Vreau să văd, Moskon, pe unde este mai bine să construim drumuri.

– Drumuri? De ce să construim drumuri?

– Cum adică „De ce să construim drumuri?“. Asta e întrebare?

– Păi da, întrebare este. De ce să construim drumuri?

– Ca să mergem pe ele, Moskon.

– Unde să mergem?

– La alte cetăți! Să facem drumuri ca să mergem pe ele între cetăți.

– Păi, avem deja.

– Ce avem?

– Drumuri între cetăți.

– Nu, Moskon, nu avem drumuri între cetăți.

– Hai, măi, inginerule… Și asta ce e?

– Ce? Asta pe care mergem noi acum?

– Da. Ăsta nu este un drum?

– Nu, Moskon. Aceasta este o cărare.

– O cărare este tot un drum.

– Moskon, ești înapoiat. O cărare este o cărare. Un drum este cu totul altceva.

– Dar ce este un drum?

– Un drum este o cărare…

– Deci o cărare este un drum. Dacă un drum este o cărare, o cărare este un drum. Și pentru asta a trebuit să faci atâta școală pe cine știe unde…

– Dacă nu mă lași să termin, nu vei afla niciodată. Un drum este o cărare mult mai lată. Pe o cărare nu poți să mergi nici repede și nici în siguranță, o cărare este plină de gropi, de șleauri, de denivelări, și-ți rupi carul. Pe un drum pot merge două care unul pe lângă altul, fără să se atingă. Și mai există drumuri pe care pot să meargă patru care: două într-un sens, două în celălalt sens.

– Da?

– Absolut.

– Și de ce am face noi așa ceva? De ce am construi drumuri? Nu ne ajung cărările?

– Păi, ți-am spus: construim drumuri ca să putem merge cu carele pe ele.

– Daizus, dar noi nu avem care.

– Cum nu avem care?

– Nu avem.

– Atunci, Moskon, trebuie să facem care!

– De ce să facem care, frate?

– Ca să mergem pe drumuri.

– Care drumuri?

– Cum adică „Care drumuri?“.

– Da, care drumuri? Că nu avem drumuri.

– N-avem drumuri?

– Nu.

– Și atunci, Moskon, ce facem?

– Mergem la tavernă, frate Daizus, mergem la tavernă, că s-a făcut târziu.

– Da’ măcar avem tavernă?

– Avem. Două.

– Ei, măcar nu suntem chiar așa rupți de civilizație.

Exit mobile version